Cercetătoarea Maria Vîușkova dezvăluie impactul devastator al războiului asupra minorităților etnice din Rusia

În cei trei ani de când armata rusă a invadat Ucraina, Maria Vîușkova s-a impus ca principala expertă în implicarea populațiilor indigene și a minorităților etnice din Rusia în conflictul armat. Deși activiștii acestor comunități au semnalat mobilizarea disproporționată a grupurilor minoritare, Vîușkova a prezentat dovezi clare care susțin aceste acuzații, dezvăluind într-un interviu cum războiul inițiat de Putin duce la „exterminarea unor întregi națiuni”.

Aflată în minoritatea bureată, Vîușkova are un doctorat în chimie și provine dintr-o populație cu origini mongole, stabilită în principal în Republica Bureația din Rusia. Împreună cu iacuții, reprezintă una dintre cele mai mari minorități etnice din Siberia. Activismul său a început în 2012, în contextul montării de camere de supraveghere în secțiile de votare, sub ordinul lui Putin. Vîușkova a povestit că în calitate de voluntar pentru monitorizarea alegerilor, a observat nereguli majore.

Când a început invazia, Vîușkova a fondat Fundația Bureația Liberă. Aceasta a investigat zvonurile privind implicarea soldaților bureați în atrocitățile din Bucha, Ucraina. După analiza listelor de morți publicate de Mediazona, a concluzionat că majoritatea soldaților uciși erau parașutiști din Divizia 76 Aeropurtată Pskov, nu din Bureația. Cu toate acestea, mitul „bureaților din Bucha” s-a răspândit.

Vîușkova a subliniat că prizonierii bureați capturați sunt tratați mai rău decât cei ruși, un fenomen care ar putea alimenta propaganda rusă pentru recrutare. Ea a constatat că cele mai mari pierderi umane sunt în rândul minorităților mici din Rusia. „Comunitățile indigene mici sunt suprareprezentate pe toate listele, inclusiv între soldații recrutați din închisori.”

Anul 2024 a marcat o creștere semnificativă a deceselor, iar pierderile continuă să fie mari mai ales în regiunile Bașkortostan și Tatarstan, precum și în Sverdlovsk și Celiabinsk. Regiunea Moscovei înregistrează, de asemenea, pierderi crescute, ceea ce reprezintă o noutate.

Vîușkova atrage atenția asupra consecințelor pierderilor suferite de minorități: „Întregi culturi ar putea dispărea în una sau două generații, iar nimeni nu știe, nimănui nu-i pasă.”