Bosonul Higgs, „particula lui Dumnezeu” despre care nu ai destule date. Nu ai destule date despre descoperirea epocală făcută la Geneva. Destule cât să înțelegi nivelul controverselor iscate între lumea religioasă și cea științifică.
Bossonul Higgs reprezintă o descoperire foarte importantă pentru lumea fizicii. Particula lui Dumnezeu este o particulă elementară ipotetică din familia bosonilor. Se crede că poate să ofere masa celorlalte particule elementare. Cercetările asupra bosonului Higgs există încă din anul 1960.
Reprezentanții lumii religioase au fost scandalizați de folosirea acceleratoarelor de particule, în special LHC de lângă Geneva, Elveția. Pentru a obține bosonul Higgs a fost nevoie de coliziunea a doi protoni de înaltă energie. Rezultatul are o perioadă de existență extrem de scurtă. Se dezintegrează rapid în particule mai mici. Acesta fiind un impediment pentru care a fost greu de dovedit faptul că ar exista.
În data de 13 decembrie 2011, CERN declară pentru întâia oară că au fost descoperite câteva detalii cu privire la existența bosonului Higgs. În data de 4 iulie 2012, ei au confirmat descoperirea unei noi particule. Era cel mai mare boson observat de până atunci.
De ce este important bosonul Higgs
Bosonul Higgs este particula care oferă masă oricărei substanțe. Bosonii Higgs sunt cei care conferă greutatea în componența subparticulelor și de acolo în a fiecărui obiect din univers. Bosonii higgs sunt găiți în câmpul răspândit în tot Universul. Îl numim „particula lui Dumnezeu” pentru că oferă greutatea și forma a tot ce ne înconjoară.
„Particulele de înaltă energie încărcate electric ionizează atomii din mediul prin care trec, iar efectele acestei ionizări pot fi utilizate pentru detectarea lor. Pe acest principiu funcționează contoarele Geiger, camerele cu ceață, camerele cu bule și camerele cu scântei. Camerele multifilare proporționale și camerele cu derivă detectează avalanșele de electroni declanșate de trecerea particulelor. Unele molecule sunt excitate în ciocnirea cu particulele incidente, iar prin revenirea la starea inițială ele emit lumină; pe acest principiu funționează detectorii cu scintilație. Detectoarele Cerenkov înregistrează radiația emisă de particule încărcate care traversează un mediu dielectric cu o viteză superioară vitezei luminii în acel mediu.” Sursa: