Ordonanțele militare instituite de ministrul Marcel Vela sunt ținta mai multor procese deschise în instanțele din România.
Interdicțiile impuse deranjează foartă multă lume, motivațiile începând de la interdicțiile aplicate bătrânilor, până la anumite prevederi legate de comercializarea unor produse cu amănuntul.
Cel mai arzător este cel legat de interdicția privind accesul credincioșilor la slujbele religioase.
Ziarul de Iași precizează că cererea adresată Curții de Apel prevede că a fost „încălcată libertatea credințelor religioase” de ordonanța cu numărul 2. Aceasta a fost respinsă pe fondul încălcării libertății fundamentale:
„Cum prin interzicerea accesului publicului – în speță a credincioșilor – la serviciu religios care are loc în biserică fără ca Decretul de instituire a stării de asediu să prevadă măcar o restrângere a libertații conștiinței, dispozițiile atacate au fost emise cu exces de putere deoarece, pe de o parte, aparatul a încălcat limita componenței proprii în punerea în aplicare a respectivului Decret, dar și libertatea fundamentală a constiinței cetățenilor români credincioși ortodocși.”
Curtea de Apel București a respins la rândul său reclamația primită pe această temă pentru că, din punct de vedere tehnic, cererea a fost sub formă de ordonanță președințială. Reclamantul cerea suspendarea executării unui act administrativ în cadrul procedurii ordonanței președințiale, lucru imposibil.
Curtea de Apel Ploiești are reclamații, la rândul ei, cu privire la interdicțiile slujbele religioase. Reclamantul acuză că ordonanțele militare ale MAI că atacă direct libertatea de expresie religioasă. Acestea ar introduce în mentalul colectiv al credincioșilor ortodocși idei contrare dogmei ortodoxe. Cu alte cuvinte intervenția autorităților este o blasfemie.
„Toate aceste idei cultivă necredință, blasfemia și delăsarea religioasă, punând în discuție însăși existența libertății de conștiință religioasă. Măsurile pot fi atentate la adresa fizică și, mai ales, psihică a credincioșilor, lipsiți de ajutorul Bisericii pe o perioadă atât de lungă și de importantă în viața liturgică cum este perioada Paștilor. Canoanele bisericești prevăd sancționarea credincioșilor care nu participă la trei slujbe ale liturghiei consecutive, arătând prin aceasta importanța participării fizice la slujbe. Decizia de a participa sau nu trebuie să aparțină invariabil credinciosului, nicidecum statului.”
Una dintre cele mai controversate afrimații din această reclamație este cea cu privire la dezinfectarea icoanelor, potirului sau a altor obiecte de cult. Reclamantul susține că este absurd să le dezinfectezi, din moment ce se știe că, de pildă icoanele, sunt dezinfectate de mii de ori de Duhul Sfânt.
Reclamația a fost respinsă și de Curtea de Apel Ploiești, fiind considerată inadmisibilă. Legea permite unele decizii care, în esență, au rolul de a permite rezolvarea unor probleme care ne pot periclita viața.
„Asadar, solicitarea reclamantului de anulare a unor prevederi cuprinse în actul contestat comportă incontestabil analiza pe fond a dreptului ce se pretinde a fi vătămat prin normele juridice aflate în discuție, examinare ce este incompatibilă cu procedura ordonanței presedințiale”
