Antonin Artaud: Teatrul și dublul său, Teatrul cruzimii.

Antonin Artaud se proclama nebun. În anul 1936 este declarat nebun, pentru el nebunia era motivul pentru a trăi, se compara mereu cu un martir. Găsea modalități de expresie comune cu religia, pe el însuși se considera un martir. Unul din manifestele sale, Teatrul și ciuma, încadrează arta teatrală în sfera unei boli căreia nu i te poți opune. Pentru Antonin Artaud teatrul este ca o realitate care te alege și te subjugă.

În viziunea lui Antonin Artaud, spectatorul trebuie supus rigorilor teatrului și nu invers. Teatrul este mai mult decât un mijloc psihologic sau moral. Propunerea sa pentru teatru este cruzimea. Intensitatea stărilor pe care le transmite trebuie să fie foarte mare, spectatorul trebuie să fie scos din zona de confort, sensibilitatea acestuia este puternic afectată:

„E vorba deci de a crea pentru teatru o metamorfoză a cuvântului, a gestului, a expresiei, în scopul de a-l smulge din inerția sa psihologică și umană. Dar toate acestea nu servesc la nimic dacă n-au la bază un efort… În sfârșit, sfărâmă subordonarea intelectuală față de limbaj, ducând spre o nouă și mai profundă intelectualitate, care se ascunde sub gesturile și semnele ridicate la nivelul de exorcisme specific.”

Peter Brook și Spațiul gol: Teatrul Mort, Teatrul Sacru, Teatrul Brut şi Teatrul Imediat

La Mahabharata a fost punctul culminant al operei lui Brook- 1985 Brook a pus în scenă o versiune de nouă ore a mitului indian al Mahabharatei. Influențat de teatrul oriental, pune mare accent pe gest. După modelul oferit de Brecht se angajează în redefinirea teatrului, acesta de-a lungul cariei sale pune teatrul sub semnul internaționalismului. Oferă spectacole inedite, în Hamlet actorii vin din diferite colțuri ale lumii.

Influența teatrului japonez a fost foarte mare. Regizori renumiți s-au inspirat din el. Brecht, Meyerhold, Eisenstein, Brook, Grotowski. Teatrul oriental este în strânsă legătură cu ritualuri păstrând  dimensiunea sacră până în zilele noastre. Teatre care se adresează zeilor, implicând o extraordinară stăpânire a a limbajului fizic,  astfel încât comunicarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.