Andreea Bălan este una dintre cele mai apreciate artiste din România, datorită spectacolelor sale, și spiritului energic pe care aceasta îl eliberează pe scenă. Însă nu toate clipele acesteia au fost mereu fericite, cel puțin nu atunci când făcea parte din trupa Andre.
„Când urcam pe scenă, uneori îmi plăcea, alteori nu-mi plăcea, pentru că varia în funcţie de ceea ce se întâmpla în culise. Pentru că noi acolo deseori ne certam sau existau tensiuni. Eu urcam pe scenă cu lacrimi în ochi şi trebuia să zâmbesc şi atunci mă prefăceam foarte tare. Şi chestiile asta pe mine m-au traumatizat. Am avut o relaţie destul de ambiguă. Câteodată frumoasă, câteodată dură, dar cred că am trăit amândouă aceleaşi lucruri şi abia după mulţi ani am stat de vorbă şi ne-am dat seama câte de greu ne-a fost amândurora. Poate că orgoliul nostru de adolescente nu ne lăsa să ne împărtăşim toate sentimentele, dar mai târziu, după ce totul s-a terminat, ne-am dat seama că nu am vrut să ne facem rău una alteia.
Fiind un artist energic și plin de viață, se spune că mă reprezintă show-urile, coregrafiile și piesele vesele dar… în spatele zambetului meu, mereu a fost un suflet avariat în copilărie cu un bagaj emoțional complex, care și-a dorit iubirea celorlalți. De aceea m-am autodepasit constant, am muncit până la epuizare și am alergat mereu după fericire”
