André Marie Ampére este primul cercetător, fizician și matematician, care descoperă legătura dintre electricitate și magnetism. Datorită lui descoperirile pe baza undelor electromagnetice au fost posibile. Este inițiatorul cercetărilor în ceea ce avea să se numească mai târziu ştiinţa electrodinamicii, sau electromagnetismul.
Recunoscut la nivel global pentru cercetările sale foarte importante din domeniul electromagnetismului, puțini știu că a făcut o primă clasificare a elementelor chimice. În 1816 prin intermediul studierii descoperirilor unui francez chimist, Antoine Lavoisier şi a unui suedez botanist, Carolus Linnaeus, a descoperit un mod de a clasifica elementele chimice. Clasificare se raporta la proprietățile chimice ale elementelor.
André Marie Ampére și electromagnetismul
Studiul comportamentului electricității i-a fost insuflat de opera de cercetare a fizicianului Hans Christian Orsted. Ampére a fost intrigat de una din descoperirile făcute de fizician. Orsted descoperise că un ac al unui compas se mişcă atunci când este plasat lângă un curent electric. Fenomenul de atracție sau de respingere avea loc când curentul se îndrepta spre direcţii opuse. Ampére a publicat în 1827 „Note despre Teoria Matematicii a fenomenelor electrodinamice unice deduse din experiment”.
Legea lui André Marie Ampére spune că interacţiunea dintre două fire conductoare este direct proporţională cu lungimea lor şi cu intensităţile curentului care le străbat. Acest tip de raționament a fost folosit și pentru studiul comportamentului electromagnetic. Astfel demonstrând că se potrivește cu legea acţiunii magnetice a fizicianului francez Charles Augustin de Coulomb.
În 1827, Ampére a publicat lucrarea „Memoriu asupra teoriei matematice a fenomenelor electrodinamice”. Prin intermediul acestei lucrări a dat numele noii ştiinţe. În 1827 se naște electrodinamica. În prezent a rămas cunoscută drept certificatul ei de naştere.
André Marie Ampére a fost martorul Revoluției Franceze care l-a marcat profund. Personal a fost marcat de violența manifestărilor din acea perioadă. Însă prin intermediul ei sunt posibile multe schimbări importante în traiectoria fizicianului. Apar numeroase instituţii ştiinţifice care au stat la baza progresului său profesional.
