Rebelii M23 au preluat controlul asupra celui mai mare oraș din estul Republicii Democrate Congo, Goma, după doi ani de violențe recurente. Acest eveniment reliefează o dată în plus slăbiciunea statului congolez, dar și dorința Rwandei de a interveni militar în regiune.
În conflictul din Goma, care își are rădăcinile în anii ’90, Rwanda invocă nevoia de a elimina forțele implicate în genocidul din 1994, pledând pentru protejarea populației tutsi. Totuși, Rwanda a fost bănuită că susține M23 pentru a controla resursele minerale din Congo. Gruparea, care își ia numele de la un acord de pace din martie 2009, a apărut din nou în 2022, provocând grave atrocități în provincia Nord-Kivu.
Raportul ONU menționează existența „dovezilor clare” ale implicării soldaților rwandezi alături de rebeli, în ciuda declarațiilor contrare ale statului Rwanda. De asemenea, în timpul confruntărilor, armata rwandeză a fost acuzată de bruiajul sistemelor GPS și utilizarea dronelor de atac în sprijinul M23.
Invazia din Goma simbolizează eșecul promisiunii președintelui congolez Félix Tshisekedi de a restabili pacea în estul țării. Armata congoleză, nefuncțională și coruptă, a cedat rapid. Capacitatea de reacție a trupelor ONU de menținere a păcii a fost, de asemenea, insuficientă. Trupele sud-africane și mercenarii europeni, numiți „Romeo” de localnici, s-au retras, predând armele pentru a-și asigura supraviețuirea.
Eforturile diplomatice sunt în curs, președintele kenyan William Ruto solicitând dialog între Congo și Rwanda. Membrii Consiliului de Securitate al ONU au cerut retragerea M23 din Goma și au condamnat prezența forțelor străine în estul RDC.
Timp de trei decenii, Rwanda a fost considerată un model de stabilitate regională, susținută financiar de America și alte puteri occidentale. Cu toate acestea, declanșarea violențelor în țara vecină dezvăluie un model contrar, al unui stat care exportă haos și instabilitate.