Pentru că asta îi și place să facă sau să nu facă. Doar stă și așteaptă să fie plimbat. Pomeranianul este un cățel extrem de interesant, care se remarcă nu prin mărime, ci prin alte trăsături care-l fac să fie special. Dacă te gândești să-ți iei un amic blănos și nu știi exact ce câine ți s-ar potrivi, informațiile de mai jos te vor ajuta să iei o decizie.
Poate este chiar Pomeranianul câinele de care ai nevoie. Cine știe?
1. Rasa Pomeranian – ce trebuie să știi despre micul Pomeranian ? Personalitate, comportament și temperament
Micul Pomeranian se face remarcat prin caracter și o atitudine prietenoasă. El arată ca o vulpe în miniatură, dar cu ceva mai mult păr. Pomeranianul are două straturi de blană, unul superior cu fire lungi și drepte și unul inferior și poate fi de mai multe culori (negru, alb, gri, maro, crem, portocaliu).
Măsoară, de obicei, între 18 și 30 cm, în funcție de tip și constituție. Nu este nici prea greu, masculul adult cântărind undeva la 1,8 – 2 kg, iar femela între 2 și 2,5 kg. Este chiar mai ușor decât majoritatea pisicilor. “Coama”, care seamănă cu cea a unui leu, îi înconjoară fața amuzantă, cu ochi atenți. Urechile îi sunt drepte, iar coada în formă de tirbușon.
Pomeranianul arată ca un Spitz în miniatură și, de fapt, chiar asta este – varianta în miniatură a Spitzului German și nu o rasă separată. Pomeranianul mai este cunoscut și sub denumirea de “Pom Pom” sau “Pom” ori „Zwergspitz”, care arată legătura cu Spitzul. N-ai crede că, fiind atât de mici, strămoșii lor erau animale mari, însă rasa a suferit modificări serioase în timp. În timp de Spitzul aparține unor rase foarte vechi, Pomeranianul a devenit popular abia în ultimele decenii.
Acum 200 de ani, în provincia germană Pomerania s-au născut primii câini Spitz mai mici, iar de atunci, această variantă a rasei se numește „Pomeranian” în engleză sau „Loulou de Poméranie” în franceză. Marea Britanie a fost prima țară care și-a dorit înmulțirea micilor blănoși Pomeranieni, urmată de Germania, țara de origine, în 1970. Acest lucru nu a fost prea bine văzut de unii critici, pentru că micuții sunt ceva mai predispuși la boli decât rudele lor mai mari.
Pomeranienii sunt considerați unii dintre cei mai amuzanți câini datorită aspectului lor. Sunt îndrăgiți, în mod special, de americani, dar și de locuitorii Marii Britanii, care îi numesc “King of toys”. Mai sunt cunoscuți, de asemenea, sub numele de Mini Toy, câinele Boo fiind cel mai celebru exemplar.
Deși sunt mici, sunt foarte curajoși și încrezători “în forțele proprii“ și nu ezită să se ia la harță cu alți câini mai mari decât ei, dar nu sunt agresivi. Sunt doar alerți și vor lătra ori de câte ori simt că există vreo amenințare pe teritoriul lor. Pot lătra, de asemenea, de bucurie sau ca o formă de salut.
Pomeranianul este prietenos, atât cu oamenii, cât și cu animalele. Este extrem de apropiat de stăpân și vrea să fie purtat oriunde este și el. Este un cățel pozitiv și mereu gata de joacă. Pomeranianul este și extrem de inteligent și răspunde bine la comenzi. Ai grijă, însă, să-l înveți încă de când este pui să stea singur, chiar dacă asta înseamnă pentru 10, 20 sau 30 de minute la început. Anxietatea de separare la câini poate fi o problemă mai târziu.
Îl poți duce să socializeze și cu alte animale, să învețe să-și controleze încrederea exagerată în el și să lase și altora loc în grup. Bineînțeles, totul supravegheat. Nu-ți face griji, va învăța repede, pentru că o face cu bucurie, cum face, de altfel, toate celelalte lucruri. Că tot a venit vorba de pui, femelele Pomeranian aduc pe lume între 1 și 5 pui la o naștere. Mici bulgări de păr, care merită să fie iubiți încă din prima zi. Și feriți! Pentru că sunt extrem de fragili și pot fi răniți ușor.
2. Pomeranian – condiții de viață, îngrijire și sensibilitate la boli
Mișcare și hrană
Pomeranianul nu este un câine leneș, din contră, adoră plimbările lungi, dar dacă vremea nu este prea prietenoasă, se mulțumește și cu unele mai scurte. Cu hrana trebuie să ai puțin mai multă grijă, pentru că mărimea nu le permite să fie supraponderali. Pomeranianul are nevoie de puțină hrană, dar să fie de calitate.
Întreabă medicul veterinar în privința tipului de hrană – umedă sau uscată – înainte să începi alimentația. El îți va spune, cu siguranță, de ce nutrienți are nevoie pentru o creștere sănătoasă, la fel și ce să eviți. Orice ai alege, nu uita de apă. Cățelul trebuie să aibă apă curată la dispoziție tot timpul. Cu atât mai mult în cazul în care îl hrănești doar cu hrană uscată.
Fiind atât de mic, automat și stomacul este mic. Va mânca mai puțin, dar mai des și va bea multă apă.
Nu uita că, față de alți caini, Pomeranianul are un metabolism rapid și arde caloriile foarte ușor. Există hrană uscată special concepută pentru câinii de talie mică, pentru a le fi mai simplu să o mestece. Poți apela la ea. Îl va ajuta și la digestie, dar nu exagera niciodată cu porțiile. Ajută-l să se păstreze sănătos, nu să fie un câine gras.
Predispoziție la boli
O ființă atât de mică este predispusă la dislocarea temporară a rotulelor (luxating patellas), la probleme de respirație provocate de un așa-numit colaps traheal și la boli de inimă. Greutatea peste medie ar fi o problemă în plus, care ar putea duce la complicații în cazul unora deja existente.
Pomeranienii se mai pot confrunta cu boli ale ochilor sau boli care duc la căderea părului. Pentru a evita apariția acestor probleme, este important să apelezi la crescători care au grijă ca ele să nu existe în rândul părinților.
Mediu de viață și îngrijire
Dacă există ceva ce nu-i place Pomeranianului, ei bine, nu-i place căldura. Se și explică de ce, doar dacă îi vezi blana. Evită, așadar, să îl ții în încăperi unde este foarte cald sau să-l scoți vara, atunci când căldura este puternică. Blana are nevoie de o îngrijire atentă, iar asta se traduce prin periaj regulat. Regulat nu înseamnă chiar zilnic.
Poți face asta, însă, până își schimbă blănița. Ulterior, sesiunea de îngrijire poate avea loc de două ori pe săptămână.
Tot atunci ar trebui să fie incluse îngrijirea ochilor, urechilor și unghiilor Pomeranianului. Ai grijă să verifici ca blana să nu fie încurcată în stratul inferior. Dacă se întâmplă, poți folosi produse pentru descâlcire – sprayuri și piepteni cu dinți tari sau chiar șampon special care ajută la descurcare.
Nu uita că există saloane, unde în poți duce pentru tuns și, astfel, să eviți problemele de acest gen. Cu o nouă tunsoare, Pomeranianul tău va fi “the cutest Mini Toy in the world”.
Legat de îngrijirea dinților, pot fi folosite jucării pentru ros sau gustările special concepute pentru asta. Cel mai bine ar fi să ceri și sfatul medicului în privința lor. Nu degeaba, dar sunt atât de multe, încât poți greși ușor.
Relația cu copiii
În privința relației cu copiii, indiferent de rasă, ea ar trebui să fie una bazată pe respect. Copilul trebuie să fie învățat să nu deranjeze cățelul la masă, să nu-l tragă de urechi, de coadă sau să se urce pe el. Odată ce micul prieten blănos va vedea că îi este respectat spațiul și locul în familie, va face și el același lucru. De asemenea, cățelul trebuie să fie introdus în viața copiiilor treptat, pe perioade scurte de timp la început, pentru a se putea cunoaște reciproc.
Nu trebuie să fie lăsați nesupravegheați, mai ales în primele zile și trebuie învățați cum să comunice. Spune-i copilului cum poate să-l înțeleagă, ce semne transmite și cum să îi răspundă întocmai. Un copil fericit, înseamnă un câine fericit, iar împreună pot face o echipă bună.
3. Curiozități despre micul Pomeranian
Mici, dar deloc simpli sunt Pomeranienii. Am lăsat pentru final cele mai interesante informații legate de acești căței adorabili. Iată ce, poate nu știai, despre „Pom Pom”:
- Pe cât sunt de mici, pe atât de gălăgioși sunt. Lătratul gălăgios este specific rasei, dar nu are nicio urmă de agresivitate, așa cum se întâmplă în cazul altor rase. Instinctul de vânătoare lipsește total în cazul Pomeranianului;
- Transpiră des atunci când iese la joacă. Dacă observi că se întâmplă asta, ar trebui să-l oprești;
- Nu sunt recomandați familiilor cu copii foarte mici. S-ar putea ca energiile amândurora să nu ducă la ceva bun. În plus, cei mici nu vor ști cât de atent ar trebui să se poarte cu „Pom Pom”;
- Atunci când îmbătrânesc, pot rămâne fără păr în anumite zone ale corpului;
- Pomeranienii au o speranță de viață de până la 12, chiar 16 ani, fiind una dintre cele mai longevive rase. Grija față de el se va traduce într-o viață lungă și fericită;
- Pot să meargă pe distanțe destul de mari până să obosească, deși, dacă ar putea, ar sta doar în brațele stăpânului;
- Este un animal de companie obișnuit printre vedete încă din cele mai vechi timpuri, de când era amicul blănos al „caselor mari”;
- Are ca strămoși câinii de sanie nordici din Islanda și Laponia;
- Este cea mai mică rasă nordică;
- În clasamentul de inteligență canină condus de Dr. Stanley Coren în 1994, „Pom Pom” este pe locul 23;
- Este o rasă extrem de iubită de Regina Charlotte a Angliei;
- Spre deosebire de alte rase, femelele cântăresc mai mult decât masculii;
Nu-i așa că este adorabil? Numai bun de luat acasă! Ține cont de toate lucrurile pe care le-ai aflat despre el, dar și de lucrurile generale legate de îngrijirea cățeilor și gândește-te bine dacă el este câinele potrivit pentru tine. Apoi, oferă-i toată iubirea, atenția și timpul tău. Și el va face la fel și nu te va lăsa nicio clipă să-ți pară rău că l-ai ales. „Pom pom” este prietenul de nădejde oricând, oriunde, dacă stă în brațe, bineînțeles.