1. Sudoku – ce este și cine a inventat acest joc?
Sudoku este un joc sub formă de grilă, care a apărut pentru prima dată în forma în care este cunoscut și astăzi în anul 1979 în New York, când a fost publicat de Howard Garns, un jurnalist american, sub denumirea de „Number Place”. A ajuns, ulterior, în anul 1984 și în revistele japoneze de profil, unde s-a bucurat de un succes imediat, datorită faptului că a fost adaptat limbii.
Continuă să fie popular și astăzi în Japonia, unde sunt vândute peste 600.000 de reviste Sudoku în fiecare lună. Un motiv întemeiat poate fi faptul că, în Japonia, călătoriile cu mijloacele de transport în comun (tren, autobuz) sunt lungi, iar Sudoku este compania perfectă.
Numele jocului – Sudoku – (din japoneză 数, sû – cifră și 独, doku – unică) este marcă înregistrată, proprietarul fiind “Nikoli Corporation Ltd.”, un trust de presă japonez, specializat în jocuri-problemă – jocuri de logică, numerice, lingvistice, rebusuri, dar și puzzle, cuburi Rubik etc.
Nikoli aduce jocul în Japonia în aprilie ’84 în magazinul Monthly Nikolist și îl numește Sūji wa dokushin ni kagiru, care devine mai târziu Sudoku.
Originile jocului, însă, sunt ceva mai îndepărtate de Japonia anului 1984, mai exact în anul 1782, când Leonhard Euler, matematician elvețian, și-a imaginat următoarea problemă pusă într-o grilă.
Avem următoarele date ale “Problemei cu 36 de ofițeri”: există 6 regimente diferite, iar fiecare regiment are 6 ofițeri cu grade distincte.
Întrebare: Cum plasăm 36 de ofițeri într-o grilă 6×6 (fiecare ofițer având căsuța lui) în așa fel încât fiecare coloană și linie să conțină toate regimentele și, în același timp, toate gradele?
Nici măcar autorul problemei nu a reușit să răspundă la întrebare, recunoscând că un astfel de aranjament este imposibil – „Deși, după tot efortul pe care l-am dat pentru rezolvarea acestei probleme, am fost obligați să recunoaștem că un astfel de aranjament este absolut imposibil, deși nu putem să dăm o demonstrație riguroasă”.
Un secol și ceva mai târziu, îi dă dreptate și matematicianul francez Gaston Tarry.
Care este, de fapt, asemănarea Sudoku cu „Problema celor 36 de ofițeri”? Este tocmai regula care împiedică repetarea aceluiași element în grilă, lucru care duce, în final, la un joc care se bazează tot pe principiul pătratului latin.
1.1. Prezentare joc – cum arată Sudoku?
Grila jocului Sudoku este un pătrat de 9×9 căsuțe, împărțit în tot atâtea pătrate identice, care poartă numele de regiuni. Cifrele reprezintă doar o convenție, relațiile aritmetice dintre ele nefiind de ajutor. Cifrele pot fi, astfel, înlocuite de litere, forme sau culori, fără a fi modificate regulile jocului.
În prima publicație în care a apărut Sudoku (Dell Pencil Puzzles and Word Games) s-au folosit cifre, dar există variante și cu litere – Scramblets (Penny Press) sau Sudoku Word (Knight Features Syndicate).
Pe cât de simplu este în esență, pe atât de complicat este în soluții. Bineînțeles, Sudoku este creat pe grade de complexitate, uneori chiar pe timp indicat, fiind potrivit pentru toate vârstele, începând de la cel mai mic, până la cel mai mare.
Scopul Sudoku este de a fi umplută grila, în anumite condiții, cu cifre de la 1 la 9. Unele cifre sunt prezente în grilă încă de la început, în așa-numitele căsuțe precompletate. Care sunt condițiile, vei vedea în rândurile următoare.
1.2. Reguli de joc și metode de rezolvare în Sudoku
Ai grila în față, dar ce trebuie să faci? Să completezi celulele goale cu câte o cifră, în așa fel încât fiecare coloană, rând sau regiune să conțină cifrele cuprinse între 1 și 9 o singură dată. Astfel, fiecare cifră a soluției apare doar o dată în trei „direcții” -„cifră unică”. Atunci când o cifră poate fi înscrisă într-o celulă, ea devine „candidată”. Ca metode de rezolvare, sunt cunoscute urmatoarele:
- Căutarea
Este metoda folosită atât la începutul jocului, cât și pe parcursul completării grilei și face apel la două tehnici simple: reducerea prin cruce, care presupune eliminarea celulelor în care fiecare cifră nu poate fi plasată și numărătoarea, care permite găsirea cifrelor lipsă.
Începe prin a trasa o linie imaginară pe fiecare linie și coloană unde cifra apare deja. Căsuțele libere, pe unde nu trece nicio astfel de linie imaginară, sunt acelea unde cifra poate fi inserată. Fă asta pentru fiecare cifră în parte. Așa vei completa, mai întâi, căsuțele cele mai ușoare.
Urmează numărătoarea de la 1 la 9 pentru fiecare regiune, coloană și rând. Așa vei găsi mai ușor cifrele care lipsesc. Pentru variantele mai dificile, cifra care trebuie înscrisă poate fi aflată printr-o numărătoare inversă, mai simplu spus, să fie găsite cifrele care nu pot apărea în celulă. Așa va fi mai ușor să le determini pe cele candidate.
- Folosirea cifrelor candidate
Căutarea se oprește atunci când nicio cifră nouă nu mai este înscrisă. Acesta este momentul în care se apelează la o altă tehnică. Unii jucători preferă să înscrie cifrele candidate în celulele goale. Pentru a face asta, folosesc indicele sau punctele. În cazul ziarelor, unde grilele sunt destul de mici, poate fi greu să înscrii mai multe cifre într-o singură celulă, dar un creion fin poate fi de mare ajutor. În cazul punctelor, în schimb, „secretul” este poziția punctului, care indică cifra care lipsește.
De exemplu, cifra 1 poate fi indicată printr-un punct în stânga sus. Față de prima metodă, aceasta poate fi ușor derutantă pentru cei mai puțin pricepuți și din această cauză poate crea confuzii.
- Analiza
Are, la rândul ei, două ramuri – eliminarea și ipoteza. În cazul eliminării, așa cum îi spune și numele, se elimină pe rând cifrele candidate pentru o celulă, până ce rămâne doar una singură. Odată găsită, trebuie verificate „împrejurimile”, pentru a afla ce se întâmplă cu celelalte căsuțe dacă această cifră rămâne cea aleasă. Pe de altă parte, ipoteza presupune alegerea unei căsuțe cu doar două cifre candidat, una dintre ele fiind înscrisă în celulă.
Se repetă etapele precedente și se ajunge, fie la o cifră duplicat sau căsuță fără candidat, fie la o presupunere validă. Această metodă se realizează cel mai bine cu un creion și o gumă de șters. Bineînțeles, fiecare jucător este liber să aleagă metoda pe care o folosește, atât timp cât soluțiile apar. Câte variante, atâtea metode!
1.3. Variante Sudoku
Chiar dacă varianta cea mai cunoscută este cea clasică, există și altele. Iată câteva dintre ele:
- grile de 4×4 care conțin regiuni de 2×2 (acestea sunt, în general, pentru copii);
- grile de 5×5 care conțin regiuni în formă de pentamino, publicate sub numele de Logi-5;
- grile de 6×6 care conțin regiuni de 2×3;
- grile de 7×7 care conțin șase regiuni în formă de hexaamino și o regiune despărțită;
- grile de 8×8 care conțin regiuni de 2×4 și 4×2, unde rândurile, coloanele și diagonalele principale conțin o cifră unică;
- grile de 9×9 care conțin regiuni în formă de polyomino;
- grile de 16×16 care conțin regiuni de 4×4 (mai sunt numite uneori „Super Sudoku”);
- grile de 25×25 care conțin regiuni de 5×5 (sunt numite și „Sudoku the Giant”);
- Există o variantă care impune ca cifrele din diagonalele principale să fie unice;
- O meta grilă compusă din cinci grile de 9×9 în quincunx – se numește Gattai 5 sau Samurai;
- Grile cu regiuni rectangulare;
- Dion Church a creat o grilă 3D (publicată în 2005).
Totul este să vrei, că ai de unde alege! Care ți se par mai interesante?
2. Sudoku pentru copii – joc benefic pentru minte
În primii ani de viață, creierul copilului este ca un burete care absoarbe informație, dar ce va face cu ea odată ce o are? Ei bine, el trebuie să fie învățat cum să „pună totul în ordine pe rafturi”, iar asta se face prin antrenament. Da, creierul copilului poate fi antrenat, iar o modalitate prin care poate ajunge să fie stimulat este Sudoku, dar în varianta distractivă, ludică. Altfel, copilul nu va vedea totul ca pe ceva care „trebuie” făcut. Știm cu toții că ce „trebuie” făcut ne face să fugim departe.
În cazul jocului Sudoku, specialiștii consideră că practicarea lui întârzie procesul de îmbătrânire a creierului. Găsirea cifrelor, în cazul copiilor semnelor, culorilor, fructelor etc, pune neuronii în mișcare și obligă creierul să se concentreze și să-și amintească lucruri. Tot efortul de a găsi ceea ce lipsește nu face altceva decât să aducă beneficii.
În Sudoku este pusă la încercare și răbdarea copiilor care, știm cu toții, este una extrem de scăzută la vârstele mici. Cu fiecare joc, pas cu pas, copilul va învăța să se controleze, să se focuseze pe a găsi soluții, să le elimine pe cele care nu sunt potrivite, să facă asocieri logice, iar atunci când crede că nu poate ajunge la un rezultat, să găsească alte căi.
Se pare că unii profesori chiar integrează Sudoku în activitățile recreativ-pedagogice, cu scopul de a crește durata de concentrare și atenție a celor mici.
Este un antrenament bun și pentru situațiile stresante care, de cele mai multe ori, îi pun pe copii în dificultate. Nu vrei să ai un copil nesigur pe el, ci unul echilibrat, care poate anticipa lucruri și poate lua decizii singur. Aceste abilități îi vor fi de mare ajutor pe viitor, în perioada de adolescență sau chiar ca adult.
Sudoku stimulează, printre altele, și gândirea logică – capacitatea de a înțelege ce se petrece în jurul nostru, relațiile și diferențele între acțiuni, evenimente sau obiecte. Conform specialiștilor, jocul ascunde probleme matematice care se focusează în mod specific pe stimularea gândirii logice matematice. Alături de el, și alte jocuri de acest fel fac același lucru.
Cu atât mai mult, practicarea frecventă a acestor puzzle-uri numerice, spun ei, crește calitatea funcției cognitive. Și nu, nu este stresant pentru copii să facă asta. Din contră, Sudoku sau orice alt joc de logică poate fi relaxare într-o „mare de stres”. Și cum stresul se manifestă la vârste din ce în ce mai fragede, este metoda perfectă prin care poți avea un copil relaxat și fericit. De ce nu, puteți să vă jucați împreună. În acest fel se va consolida și relația dintre voi și distracția va fi cu atât mai mare!
De ce să-ți lași creierul să îmbătrânească, când poți să-l ajuți să rămână mereu tânăr? Nu este deloc complicat să faci asta. Trebuie doar să te joci!