Zanni, la un pas de a-și pune capăt zilelor. Cum a depășit artistul momentele grele

Zanni este un exemplu de ambiție și putere. Artistul nu a avut deloc o viață ușoară, iar greutățile din copilărie l-au determinat să vrea mereu mai mult de la el. Acum, privind retrospectiv, Zanidache are toate motivele să fie mândru de el.

Zanni a fost mereu sincer cu el, dar și cu cei din jurul lui. „Protejatul” lui Velea a fost sigur pe el de fiecare dată și a preferat să spună lucrurilor pe nume, decât să mintă de dragul camerelor de filmat. „Survivor” a fost show-ul care l-a adus în fața publicului, dar și emisiunea care i-a schimbat radical viața.

După ce a venit cu titlul de „supraviețuitor” din jungla dominicană, Zanni a început să facă ordine în viață. Artistul a știut că vrea o viață lipsită de probleme și de grjiji, așa că și-a cumpărat prima lui casă. Satisfacția a fost cu atât mai mare, cu cât a văzut că a trecut de la căminul din copilărie la propria lui casă.

Copilăria lui Zanidache nu a fost deloc una ușoară. Viața la cămin l-a marcat destul de mult. Acum, anii aceia sunt cea mai neagră perioadă din viața lui. Artistul nu s-a simțit nicio secundă că acasă la cămin și îi era foarte greu să se integreze în grupurile de prieteni.

Zanni: „Nu aveam viață socială”

Chiar și la școală, lui Zanni i-a fost foarte greu să comunice cu cei de vârsta lui, iar asta pentru că îl marginalizau mereu. Totuși, pentru a găsi un strop de fericire în viața de cămin, Edmond Rober, pe numele lui real, și-a găsit o pasiune.

Mulți ar crede că este vorba despre gătit, muzică sau frizerie, dar nu. Zanidache a fost atras de parkour, iar primele lui imagini din social media sunt făcute chiar atunci. Artistul se refugia după ore împreună cu un prieten și făceau poze în timp ce exersau sărituri.

„Stăteam într-un cămin în care era tot disconfortul. Aveam momente în care voiam să mă sinucid. Nu-mi plăcea acasă, nu-mi plăcea viața mea, deloc. Singurul meu moment în care mă recream era fix după școală.

Fugeam repede undeva cu tovarășul meu să facem poze că începuse viața virtuală. Eu, neavând viață socială că lumea mă marginaliza că stăteam la cămin.”