Este vineriiii! Fac bagajul cu repeziciune încercând să nu uit ceva. Haine foarte groase, mănuși, căciulă. Mai trebuie ceva? Mie nu. Doar soțul să îl iau de mână și să ne urcăm bucuroși în mașină, pentru a porni la drum!
La cât sunt de entuziasmată de acest weekend, am uitat să vă spun și unde ne grăbim! Mergem la Gura Humorului! Un weekend liniștit alături de familie, după o perioadă foarte aglomerată în care nu am mai ieșit din oraș.
Lăsăm Iașiul cu soare în urmă și ne pregătim pentru zăpadă. Acesta nu se lasă mult așteptată, pe la Pașcani a început să apară.
De data aceasta am ales ca loc de cazare complexul „La Roata”, încântați de camerele și căbănuțele tradiționele, dar mai ales de faptul că putem îmbrăca portul popular.
Am ajuns la Gura Humorului în jurul orei 14, așa că avem timp de o tură cu ATV-ul, moartea soțului.
Lăsăm bagajele la pensiune și fugim repede la Ariniș, fără să studiem prea mult camera în care suntem cazați.
Ajunși la partia Ariniș, avem marea surpriză ca aici să fie liniște, fără prea mare agitație. Perfect pentru noi care iubim locurile liniștite.
Mergem la unul din grupurile care închiriază ATV și ne întâmpină o doamnă aparent drăguță, care ne propune un traseu mai deosebit pentru că suntem doar noi doi. Sună interesant să vedem fosta casă de vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu, așa că acceptăm bucuroși propunerea.
Costul pentru o oră cu ATV-ul este 150 lei. Plătim și ne pregătim de escapadă. Totul bine și frumos la început. Am pornit la drum dar pe cât înaintăm ne întristăm. Traseul a fost unul doar pe stradă, unde nu te poți bucura de zăpadă sau să faci off-road. Singura speranță era casa de vânătoare, doamna spunând că acolo vom face un popas.
Intrăm puțin prin pădure și ne revine bucuria; ne putem juca pe zăpadă! La nici 500 de metri se vede o cabană… Doamna ne arată bucuroasă și plină de entuziasm că acolo se află fosta casă de vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu. Oprim și coborâm de pe ATV să mergem la cabană să o inspectăm, eu fiind mai curioasă din fire.
Soțul mă roagă să îi fac o fotografie să fie mândru de locul unde a fost. Îi fac fotografia și merg spre cabană. Văd un oblon de lemn care de deschide așa că îmi bag nasul. Imaginea este una sinistră și tragică având în vedere ce a fost acolo. Pe podeaua de lemn se aflau multe cioburi de la sticle de alcool și o sobă care ne arată cât de frumoasă era cândva cabana.
Vreau să scot telefonul să fac o poză dar doamna ma certat că stau prea mult și se scurge timpul. Am pus înapoi mănușa pe mână și am plecat, dezamăgită și cu gândul la ce ar fi putut fi în celelalte camere. Doamna ne spunea pe drum că respectiva cabană se poate închiria de turiști. Mi sa părut ciudat având în vedere ce era înăuntru și mai ales podul din lemn, rupt, care duce spre ușa cabanei.
Am ajuns înapoi la pârtie unde am mâncat la Casa Bucovineană. Cu doar 13 lei am mâncat o ciorbă rădăuțeană super bună.
Dezamăgiți de traseul care la început promitea o experiență frumoasă, ne îndreptăm spre pensiune. Sper că zilele următoare să mai ajungem la fosta cabană a lui Ceaușescu să o pot studia.
Seara a trecut pe nesimțite, stând la povești alături de familie, cu o priveliște superbă în față.
Prima noapte la pensiune a stârnit dubii. Spre dimineață era foarte frig în cameră. Am verificat termostatul, 22 de grade, am verificat geamul, închis. Sigur soțul a uitat ușa de la terasă deschisă, îmi spun în gând. Merg spre terasă dar surpriză: ușa închisă. De unde frig? Nu am aflat răspunsul în prima seară.
Somnoroasă merg la baie dar și aici am parte de o surpriză. Nu este apă. Gândul mă duce la înghețarea conductelor; frig, iarnă, munte, e posibil. Mă bag înapoi în pat și adorm.
Dimineața, până la micul dejun, pornim televizorul să ne mai uităm la știri dar avem parte de o nouă surpriză. Televizorul nu funcționează. Deranjați de toate cele petrecute peste noapte, soțul sună la recepție pentru a spune nemulțumirile referitoare la condițiile oferite. Foarte revoltată, doamna de la capătul firului spune că nu are ce să ne facă și că o să treacă mai târziu să vadă despre ce este vorba.
Coborâm din cameră și ne întâlnim cu restul grupului, toți depistând aceleași probleme pe timpul nopții. Ne-am hotărât că este o întâmplare singulară și mergem la micul dejun.
O cămăruță mică îmbrăcată în lemn, cu mese și băncuțe masive, ne așteaptă să ne începem ziua. La intrare în micuțul restaurant ne întâmpină doi bătrânei pe o bancă. Așa cum ne așteptam micul dejun a fost unul foarte copios, rustic, fiind alcătuit 90% din preparate făcute de personalul pensiunii. După masă am făcut câteva poze la lucrurile tradiționale așezate cu grijă în jurul bucătăriei.
După micul dejun plecăm din nou spre Ariniș, să căutam o expediție așa cum ne dorim cu ATV-ul. Ajunși acolo mergem la prima căbănuță, ATV de închiriat, firmă pe care o recomandăm tuturor celor doritori de puțină adrenalină. Doamna de la birou ne oferă cagule și ne propune expediția pe vârful Toaca. Ghidul, un băiat foarte serios și atent la nevoile clienților ne întreabă dacă totul este în regulă după urcarea pe ATV. Începe cu adevărat o expediție, urcând printre copaci până la releul de pe vârful Toaca. Încântați la maxim de experiență, imortalizăm priveliștea pentru a avea o amintire frumoasă. Pe traseu nu se pot face fotografii sau filmulețe, terenul fiind foarte accidentat, dar vă las câteva poze realizate la pauză.
Ajunși înapoi la pârtie avem parte de o surpriză neplăcută dacă îi putem spune așa. I-am povestit doamnei care se ocupă de ATV de închiriat despre experiența din ziua precedentă, fiind curioasă dacă putem merge singuri la cabana lui Ceaușescu. Femeia a rămas uimită și nu înțelegea despre ce cabană de vânătoare vorbesc. Intrată încă de ieri la bănuieli, îi arăt poza făcută la cabană, iar reacția doamnei este fabuloasă. Începe să râdă și printre hohote ne spune „Acela e cantonul pădurarului, nu a avut ce căuta Ceaușescu acolo. Așa v-au spus vecinii noștri?”.
Da. Am fost amăgiți ca niște copii și am fost cu gândul la ceva ce nu a existat niciodată. Supărată de felul în care funcționează firmele în zona respectivă, mă hotărăsc să caut ghidul din ziua precedentă și să o întreb cum e treaba cu cabana de vânătoare. Din păcate pentru mine doamna era plecată cu un grup de turiști.
Am mers la pensiune pentru o după-amiază de sâmbătă liniștită, la un grătar alături de familie. Am vizitat cabanele tradiționale și am îmbrăcat puținele porturi populare lăsate pe mâna noastră. La bordeiul din lemn am făcut un tur de interior pentru a împărtăși cu voi frumusețile acelui loc.
[embedyt] https://www.youtube.com/watch?v=lulL-xO46qM[/embedyt]
Seara la grătar a fost una liniștită și ne-am bucurat din plin de vremea de afară și de peisaj.
Obosiți, am mers fiecare în camere pentru un somn dulce. Am aranjat patul, am verificat geamurile și termostatul pentru a nu mai păți ca în seara precedentă, am luat o carte și am început să lecturez până vine Moș Ene cu praf magic pe la gene.
Moș Ene era ocupat așa că am terminat cartea „Ceanură pentru un surâs” tot trăgând pătura peste mine, lăsându-se din nou frig în camera. Am mers la baie să verific apa și din nou aceeași problemă: fără apă. Am analizat situația și mi-am dat seama că apa și căldura se opresc seara, iar dimineața la ora 7:00 ele funcționează din nou. Nu are cum să se dezghețe apa așa dimineață în cazul în care se presupune că îngheață pe perioada nopții de la frig.
Am găsit și răspunsul la misterele petrecute noaptea: personalul pensiunii opresc pe timpul nopții căldura și apa.
Pentru că nu erau de ajuns evenimentele petrecute noaptea, am avut parte de o altă surpriză în cea de-a doua dimineață: fără baterii la telecomandă. Asta a pus capac la toată aventura la Gura Humorului. Am mers la micul dejun și apoi am plecat spre Iași, supărați de condițiile unei pensiuni de trei stele, pentru care plătești 220 de lei/noapte.
Recomandări după acest weekend avem, ATV de închiriat dar și restaurantele de la baza pârtiei Ariniș.
Din păcate nu putem recomanda și pensiunea „La Roata”. Locația este superbă, micul dejun foarte bun, o priveliște super liniștitoare, aproape de pârtie, însă lipsa căldurii, a apei și a semnalului TV pe timpul nopții lasă de dorit, ceea ce ne face să nu mai revenim aici.