Renia Spiegel s-a născut în anul 1924 și a murit la frageda vârstă de 18 ani, fiind împușcată de naziști în ziua în care a fost gasită într-o ascunzătoare de evrei.
Jurnalul său a fost publicat pentru prima oară de către familia acesteia, care a supraviețuit. Intitulat „A Young Girl’s Life in the Shadow of the Holocaust”( tradus: Viața unei tinere în umbra Holocaustului; publicația nu are încă un titlu oficial în limba română), cartea surprinde viața tinerei de la vârsta de 14 ani, până în anul morții sale.
Povestea începe în anul 1939, în timpul bombardamentului din orașul său natal. Familia Reniei a reușit să fugă și să se salveze, împreună cu alte familii de evrei.
Memoriile ei sunt presărate cu o multitudine de compoziții, fata fiind pasionată de poezie. Aproape fiecare intrare de jurnal se termina cu fraza: „Dumnezeu și Bulus mă vor salva”, Bulus fiind numele animalului de companie al tinerei, folosit ca un pseudonim pentru propria ei mamă, care era de partea naziștilor și de care a fost separată.
Fata surprinde în cele 700 de pagini ale jurnalului experiențele sale, inclusiv povestea primei și singurei sale iubiri, evreul Zygmunt Schwarzer. După moartea Reniei, memoriile fetei au rămas în mâinile iubitului său, care a adăugat următoarea frază sfâșietoare la finalul scrierii: „Trei împușcături! Trei vieți pierdute! Tot ce aud sunt împușcături, împușcături!”
Schwarzer a supraviețuit Auschwitzului, iar în 1950 a înapoiat familiei jurnalul. Sora Reniei, Elizabeth, nu a avut niciodată puterea să citeasca paginile acestuia. În 2012, fiica acesteia, Alexandra Bellak, a dat scrierile spre traducere și și-a dorit ca toată lumea să afle povestea vieții Reniei.
Elizabeth, în vârstă de 87 în prezent, nu a reușit încă să termine de citit jurnalul. Aceasta spune că este o experiență prea dureroasă pentru ea.
Cartea este descrisă ca fiind „un testament extraordinar al ororilor războiului, dar și al vieții care reușește să supraviețuiască chiar și în cele mai întunecate vremuri”