România se confruntă cu o problemă gravă în ceea ce privește îngrijirea și calitatea vieții persoanelor vârstnice, semnalează experții. Potrivit sociologilor, deși speranța de viață este în creștere, speranța de viață sănătoasă scade alarmant.
Un exemplu al acestei situații este Spitalul Județean Bihor, unde lipsa specialiștilor în geriatrie reprezintă o problemă acută. Dr. Hadrian Borcea, medic-șef UPU-SMURD Bihor, observă că numărul pacienților care au peste 75-80 de ani crește constant, iar aceștia prezintă adesea patologii complexe.
Pacienta Elena Tăut, în vârstă de 88 de ani, luptă cu mai multe boli cronice grave. Ea mărturisește că micuța ei nepoată, prin apeluri telefonice, este sursa ei de putere și motivație. „Buni, nu plânge, că o să te vindeci”, o încurajează fetița.
Problemele nu se rezumă doar la starea de sănătate. Mulți vârstnici, cum este Liviu Bungău, își trăiesc viața depinzând de ajutorul rudelor, simțind umbra fricii și insecurității. Beneficiind de sprijin social minim, aceștia vin la spital cu teamă, temându-se de abuzuri fizice sau emoționale. Florica Hanga, asistent social la Spitalul Județean Bihor, subliniază că vârstnicii sunt adesea neglijați și plini de nesiguranțele unui viitor incert.
În ciuda faptului că în 1952 România a înființat primul institut de geriatrie, specialiștii în acest domeniu sunt rari. Dr. Hadrian Borcea menționează că numărul lor abia depășește numărul degeteor de la mâini, și că locurile de rezidențiat sunt limitate la doar câteva pe țară.
Concluziile lui Adrian Hatos, sociolog, subliniază o realitate tristă: creșterea speranței de viață nu coincide cu o viață sănătoasă mai lungă. Pentru a schimba acest fapt, este esențial să se îmbunătățească nivelul de trai al vârstnicilor și să li se ofere o viață mai valoroasă.
Este de remarcat și faptul că România se situează în fruntea clasamentului european în privința sedentarismului la persoanele peste 65 de ani, ceea ce accentuează problemele existente.