Vânturile Santa Ana, denumite și „vânturile diavolului”, joacă un rol semnificativ în incendiile de vegetație din sudul Californiei, mai ales în timpul lunilor mai reci. Acestea sunt rafale de vânt uscate și calde, de tip nord-est, care își au originea în interiorul sudului Californiei și se îndreaptă spre coastă, inversând astfel fluxul obișnuit de aer umed adus de Pacific.
Geneza acestor vânturi este legată de presiunea ridicată deasupra Marelui Bazin, un vast interior deșertic în vestul SUA ce se extinde pe mai multe state. Pe drumul său spre sudul Californiei, aerul uscat și cald este forțat să treacă peste lanțuri muntoase care despart deșertul de zonele urbane de pe coastă. Rezultatul acestui fenomen este un aer care își accelerează viteza și își pierde și mai mult umiditatea în timp ce coboară prin trecători muntoase.
În condiții de Santa Ana, nivelurile de umiditate din aer scad adesea la valori extrem de mici, de ordinul unei singure cifre. Această uscăciune extremă contribuie la deshidratarea vegetației, indiferent dacă aceasta este vie sau moartă, făcând-o foarte vulnerabilă la incendii. Orice scânteie, fie că este cauzată de linii electrice doborâte sau de chiștoace de țigară, are potențialul de a declanșa incendii care se pot răspândi rapid datorită vitezei mari a vântului.
Vânturile Santa Ana au fost asociate cu câteva dintre cele mai devastatoare incendii pe care sudul Californiei le-a cunoscut. Printre acestea se numără incendiul Woolsey din noiembrie 2018, care a provocat moartea a trei persoane și a distrus peste 1.600 de structuri, și incendiul Franklin care a afectat zona Malibu, deteriorând aproape 50 de case.