Scandalul momentului în politică este susţinut puternic de fostul secretar general PSD, Mihai Fifor şi fostul preşedinte executiv Eugen Teodorovici. La început, Teodorovici l-a numit ”șobolan” și l-a amenințat cu bătaia, iar acum Mihai Fifor vine lansează un atac la adresa fostului președinte executiv, menționând și o întâmplare care a avut loc în trecut.
,,Când narcisismul devine patologic, bichonul începe să se creadă pitbull… umflă pieptul, îşi flutură nările şi se tot admiră în oglindă. Mamă, mamă ce voinic! Aş râde, dacă n-ar fi atât de trist.
Mi-e greu să înţeleg oameni care vorbesc de morală şi n-au dram, oameni care vorbesc de echipă, dar care n-au fost niciodată capabili să facă echipă cu cineva, oameni care, în ultimele 5 luni s-au slujit doar pe ei, mimând cu graţie grija faţă de proiectul prezidenţialelor, faţă de candidat sau faţă de partid. Pot înţelege frustrarea, individualismul, nevoia de a te vedea mereu în lumina reflectoarelor, dar nu pot accepta aroganţa, auto-suficienţa şi lipsa bunului simţ. (…) Nu am fost niciodată un om conflictual şi nici nu voi fi. Dar sunt un om demn, cu onoare, care a intrat într-o echipă odată cu votul onorant din Congres. Am fost trup şi suflet alături de echipă, zi de zi, oră de oră vreme de 5 luni, până la finalul proiectului pentru prezidenţiale. Când, însă, acest proiect a luat sfârşit printr-o înfrângere, din păcate, mi-am asumat cu demnitate eşecul şi am făcut un pas în spate. Cu fruntea sus. Așa cum este firesc să facă oricine.
Iată de ce nu pot să accept mârlănia unora, grobianismul şi lipsa de bun simt. Nu cu astfel de oameni poţi porni un proiect nou, de care are atâta nevoie acest partid. Românii s-au săturat de violenţă verbală, de ură şi de superficialitate.
Ca o concluzie, am sa povestesc o întâmplare, care defineşte perfect personajul care sta la baza postării mele. În urmă cu câţiva ani, la o masă cu vreo 8 colegi senatori, la Tulcea, într-un context asemănător, personajul este întrebat frontal: „Dacă tot vorbeşti de prietenie şi de colegialitate, după 3 ani împreună, spune-ne pe numele mic la fiecare dintre noi, cei din jurul mesei…”. Răspunsul a fost doar tăcere. Şi asta spune tot. În rest, viaţa merge mai departe și, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.”, scrie Mihai Fifor.