Un studiu publicat în revista Nature pe 18 decembrie propune o estimare revizuită a vârstei Lunii, indicând că aceasta ar putea fi cu până la 180 de milioane de ani mai veche decât s-a considerat anterior. Cercetători din Statele Unite, Franţa și Germania susțin că mostrele de rocă prelevate de pe Luna au fost anterior interpretate greșit, conform informațiilor furnizate de DPA și Agerpres.
Cercetările arată că în urmă cu aproximativ 4,35 miliarde de ani, Luna se învârtea în jurul Pământului pe o orbită extrem de eliptică, în timp ce forțele mareice puternice ale Pământului au încălzit rapid Luna, propulsând magmă din interiorul său spre suprafață, conform autorilor studiului.
Oamenii de știință explică faptul că majoritatea eşantioanelor de rocă de la suprafaţa Lunii reflectă răcirea acestei magme și nu formarea efectivă a Lunii. În contextul formării Sistemului Solar, se estimează că la scurt timp după formarea Pământului, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani, acesta a avut un impact colosal cu un corp ceresc de dimensiunile planetei Marte, cunoscut sub numele de Theia. Coliziunea a aruncat în spațiu pietre și materiale fierbinți din scoarța și mantaua celor două corpuri cerești, unele dintre care s-au reunit pentru a forma Luna, au precizat cercetătorii.
Mostrele de roci returnate pe Pământ de către astronauții misiunilor Apollo și de la diverse misiuni fără echipaj uman au sugerat anterior că suprafața Lunii s-a răcit în urmă cu 4,35 miliarde de ani, ceea ce a făcut să se presupună că aceasta este și vârsta Lunii. Totuşi, descoperirea cristalelor de zircon mult mai vechi în rocile lunare a ridicat întrebări referitoare la vârsta presupusă a satelitului natural al Pământului.
În lucrarea lor, Francis Nimmo, Thorsten Kleine și Alessandro Morbidelli sugerează că vârsta Lunii este cuprinsă între 4,43 miliarde și 4,53 miliarde de ani. Cercetătorii menționează că această nouă estimare se aliniază mai bine cu modelele dinamice privind formarea planetelor din Sistemul Solar.