Turcia și Israelul acționează pentru a profita de căderea regimului Assad în Siria, se arată într-o analiză publicată de Financial Times. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan și premierul israelian Benjamin Netanyahu sunt considerați două figuri centrale în reconfigurarea Orientului Mijlociu.
Rolul Turciei în Siria se bazează pe sprijinul acordat grupării islamiste Hayat Tahrir al-Sham, responsabilă pentru îndepărtarea lui Assad de la putere. Erdogan, care aspiră la reconstituirea influenței Turciei asupra fostelor teritorii otomane, vede acest eveniment ca o modalitate de a submina kurzii și de a îmbunătăți situația refugiaților. Acțiunile Turciei determină un răspuns precaut din partea Israelului și a altor state din regiune.
Israelul, sub conducerea lui Netanyahu, se bucură de o poziție de forță datorită distrugerii capacităților militare siriene, cum ar fi flota și forțele aeriene. Netanyahu a subliniat schimbările tectonice din regiune, comparând actualele dezvoltări geopolitice cu împărțirile teritoriale de la acordul Sykes-Picot.
Mișcarea coloniștilor din Israel presează pentru extinderea teritoriilor controlate, iar viitoarea administrație a Statelor Unite ar putea facilita anexarea unor părți din Cisiordania. Cu toate acestea, planurile lui Netanyahu ar putea conduce și la o tensionare a relațiilor cu Iranul, slăbit și destabilizat de prăbușirea autocratiei lui Assad.
Israelul și Turcia, deși sunt puteri regionale semnificative, se confruntă cu limitări interne majore, cum ar fi dezavantajele economice și statutul de puteri non-arabe într-o regiune dominată de arabi. Totodată, politica agresivă a Israelului în Gaza a atras critici internaționale și regionale.
Competiția pentru influență în Siria ar putea escalada într-un conflict deschis, având în vedere că și alte state, precum Arabia Saudită, au interese în zonă. În ciuda manevrelor geopolitice ale Turciei și Israelului, Arabia Saudită ar putea juca un rol crucial, dispunând de resurse financiare considerabile care îi permit să influențeze evenimentele regionale în mod semnificativ.
În timp ce Erdogan și Netanyahu își urmăresc interesele, Arabia Saudită și statele din Golf ar putea opta pentru o abordare diferită, influențând astfel în mod decisiv cursul evenimentelor din Orientul Mijlociu.