Expresia „Dacă tăceai, filozof rămâneai” provine dintr-o scriere antică a lucrării filozofului și omului de stat roman Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius. Lucrarea poartă numele de „Mângâierile/Consolarea filozofiei” –„De consolatione philosophiaei. A fost cea mai răspândită și citită carte din Evul mediu, după Biblie.
Severinus Boethius, a trăit între anii 480-524. A fost în închisoare spre sfârșitul vieții când dușmanii săi l-au amestecat într-o conspirație. Acesta a devenit antipatic pentru regele ostrogot Theodoric, ce domnea în acea vreme în Italia.
Cum a ajuns Theodoric să scrie cartea din care a fost extrasă expresia „Dacă tăceai, filosof rămâneai”
Theodoric l-a admirat pe Boethius și ca filosof, dar și ca politician. Acesta avea încredere în potențialul său, așa că i-a predat cele mai însemnate posturi din regat. Așadar, în ultimii ani de viață, Boethius a fost un fel de premier pentru Theodoric. Ulterior, după ce acesta a devenit sceptic în privința flosofului, l-a acuzat pentru trădare și a ordonat imediat moartea acestuia. Astfel a început Boethius să scrie cartea „Mângâierile/Consolarea filozofiei”, din care a fost extrasă expresia „Dacă tăceai, filosof rămâneai”. El nu a protestat nicio secundă pentru îndurare, ba mai mult. Și-a așteptat executarea în timp ce scria cartea.
Care a fost pasajul din care s-a extras expresia „Dacă tăceai, filosof rămâneai”
Pasajul din care a fost extrasă expresia „Dacă tăceai, filozof rămâneai“ constituie o întrebare pusă de cineva: „Ai observat că sunt un filozof?”. Răspunsul a venit imediat și a fost uimitor: „Aș fi observat, dacă ai fi tăcut!”. Din acest context a rezultat expresia folosită până în prezent. Ulterior, oamenii au simplificat-o, făcând referire la oricine spune vreo prostie fără să gândească prea mult. Cu siguranță am fost puși cu toții în situația în care să spunem cuiva acest lucru, sau ceilalți să ne spună chiar nouă. Bineînțeles că poate fi o simplă greșeală, iar dacă nu greșești, nu înveți.