Talerul a fost o monedă foarte populară, cu multe forme diferite și s-a bucurat de o largă circulație în toată Europa. The Leeuwendaalder (leul-thaler sau pur și simplu leul) avea o influență covârșitoare asupra circulației banilor în provinciile românesti.
Realizat în Statele Unite ale Provinciei Olandei, moneda prezenta pe spate un leu rampant, stând pe picioarele din spate, pe verso. Primul număr de acest tip a fost bătut 1575 în Olanda. În secolul al XVII-lea, leul-thaler a devenit cea mai frecvent folosită monedă de argint de mare valoare nu numai în principatele române, dar şi în toată Peninsula Balcanică.
Cum a apărut „leul” în România
Foarte apreciat de oameni și circulat în cantităţi mari, leul-thaler era chiar expus ca marfă în târgurile de peste tot, din Imperiul Otoman. Populaţia în principatele române venise a identifica leul (leu in română) cu bani. Aceasta este cea mai ilustrativă dovadă a influentei pe care moneda a avut-o asupra economie monetare românești.
Leul devenise unitatea de cont atât în Moldova, cât și în Țara Românească, subdivizat in 40 parale. Prin urmare, calculele s-au facut in lei si parale, pe cand plățile au fost efectuate în valută reală, de origini și confesiuni diferite, la un curs de schimb prestabilit.
De ce se numește moneda românească „Leu”
Acum mai bine de 300 de ani, cea mai populară monedă în România era Moneda „löwenthaler”. Din cauza pronunției dificile pentru poporul român, aceștia au dat dovadă de creativitate. Dat fiind că moneda avea gravat pe spate ei un leu rampant, a luat amploare aceasta denumire românească.
Românii au adoptat banul şi l-au denumit „leu”, conform informațiilor de la BNR. Astfel, moneda românească este chiar și în prezent printre extrem de puținele monezi care poartă numele unui animal. Și nu orice animal, ci unul puternic, exact așa cum erau și românii odată.