Reclamă

Moartea celor peste 900 de membri, inclusiv 300 de copii, ai sectei Templul Popoarelor, condus de Jim Jones, a fost inițial considerată o sinucidere în masă prin otrăvire cu cianură. Însă, potrivit mărturiilor mai multor supraviețuitori citați de The Guardian, tragedia din Jonestown s-ar încadra mai bine în categoria crimelor în masă.

În lumea crimelor, Jonestown este considerat un caz notoriu și cea mai letală sectă religioasă din istoria modernă. Templul Popoarelor, fondat de Jim Jones în 1954, a exemplificat cele mai grave consecințe ale megalomaniei și controlului coercitiv. Cele 909 victime din Jonestown se aflau într-o junglă izolată din nord-vestul Guyanei, în Proiectul Agricol Templul Popoarelor. Alte două victime se aflau într-un centru al sectei din Georgetown, capitala Guyanei, în timp ce cinci persoane, inclusiv congresmenul american Leo Ryan și reporterul NBC Don Harris, au fost împușcate pe o pistă de aterizare din Port Kaituma, în timpul încercării de a părăsi zona.

Templul Popoarelor fusese fondat ca o biserică creștină ce îmbina elemente de religie cu socialism și mișcarea pentru drepturile civile. Migrarea sa în San Francisco a coincis cu ascensiunea culturilor alternative din anii ’60, promovând o combinație de idealism, utopie anti-rasistă și comunitate religioasă.

Survivorii și foștii membri ai sectei explică de ce mulți oameni l-au urmat pe Jones în Jonestown. Yulanda Williams, care s-a asociat sectei în 1969 la vârsta de 12 ani, afirmă: „Am vrut ca toată lumea să poată trăi pașnic și în armonie împreună”. Ea a fost atrasă de diversitatea etnică și de rolul de vindecător pe care Jones îl juca la început. În 1976, la insistențele lui Jones, Williams s-a mutat în Guyana, impresionată de promisiunea unui loc „unde putem trăi laolaltă fără implicarea poliției sau a politicului”.

În realitate, membrii sectei nu se bucurau de libertate. Viețile lor erau sever monitorizate și controlate. Dormitoarele erau separate pentru bărbați și femei, iar copiii erau repartizați unor părinți surogați pentru a slăbi relația cu părinții lor reali. Hrana era redusă la rații limitate, mulți supraviețuind pe bază de budincă de orez, nuci de cocos și unt de arahide.

Williams a avut nevoie de îngrijiri medicale de urgență după revenirea în SUA, jurându-i lui Jones că va opri criticile la adresa sectei. Liderul sectei controla toate deciziile și comunicațiile, discursurile sale fiind difuzate neîntrerupt prin sistemul de difuzoare. „Trebuia să îi ascultăm vocea 24/7. Nu aveam acces la ziare, telefoane. Toată corespondența prin poștă era cenzurată. Erai rupt complet de restul lumii”, a povestit Williams.

Familia și prietenii celor din Jonestown făceau eforturi tot mai mari pentru a-i aduce acasă. Presiunea externă și reportajele din presă au determinat organizarea unei delegații de investigatori, condusă de congresmenul american Leo Ryan. După mai multe zile de negocieri, delegația a ajuns la Jonestown, unde mai mulți membri ai sectei au înmânat pe ascuns mesaje reporterilor prin care le cereau ajutorul.

Într-o întorsătură tragică, după plecarea delegației cu câțiva dezertori, gărzile lui Jones au deschis focul asupra lor la aerodrom. Ryan și alți patru au fost uciși, iar Speier și alți supraviețuitori au fost nevoiți să îndure 22 de ore fără îngrijiri medicale. La Jonestown, Jones a cerut membrilor să „treacă dincolo” prin moarte. Unele victime au băut otrava constrânși de situație, iar altele au fost forțate fizic să o facă. David Netterville, general în retragere, a confirmat că a găsit cadavre injectate cu cianură, subliniind că „au fost uciși”.

Recapitulând, tragedia de la Jonestown a dus la moartea a 918 persoane, într-un eveniment ce a fost inițial catalogat ca sinucidere în masă dar este din ce în ce mai recunoscut ca o crimă în masă, conform mărturiilor supraviețuitorilor.


Reclamă

Share.
© 2024 Editura Substantial SRL – substantial.ro