În tradiția creștină, Floriile reprezintă momentul în care Iisus Hristos întră în Ierusalim. Momentul este marcat de români printr-o serie de tradiții și obiceiuri de la care românii nu se abat în fiecare an. Oamenii din mediul rural țin cont de superstițiile din această zi sfântă.
Credințe populare de Florii
Floriile, sărbătoarea care marchează intrarea Domnului în Ierusalim amintește de un moment important. Sărbătoarea există încă din perioada romană, doar că numele era ușor diferit și anume „Floralia“. Acest eveniment marca începutul primăverii, iar oamenii respectau la fel de multe obiceiurile din această zi.
După slujba de dimineață, ramurile de salcie trebuie sfințite și binecuvântate de preot, iar apoi duse acasă pentru a avea noroc tot anul. Cu aceste ramuri trebuie atinși copiii. Tradiția spune că îi ajută să crească sănătoși și le vor aduce bucurie părinților. Ramurile de salcie trebuie păstrate la icoană, la porți, la grinda casei, dar neapărat trebuie păstrate într-un loc curat.
Tradiția mai spune că ramurile de salcie pot fi plantate în grădină. Se spune că acestea aduc vindecare animalelor bolnave și au grijă ca pământul să dea roade. Despre crenguțele puse la icoană se spune că protejează casa și familia de răutăți și pun capăt conflictelor.
În urmă cu mulți ani, fetele nemăritate obișnuiau să practice și alte obiceiuri, despre care se spune că sunt păgâne. La miezul nopții înspre Florii, tinerele fierbeau apă cu busuioc alături de câțiva ciucuri de la năframa unei fete mari care a fost înmormântată. În ziua de Florii, tinerele se spălau pe cap cu apa, sperând că vor avea un păr strălucitor.
În prezent, acest obicei nu mai există și se spune că este semn rău ca o femeie să își spele părul în ziua de Florii întrucât vor îmbătrâni mai repede. Oamenii nu lucrează în această zi întrucât se spune că se duce tot norocul din gospodărie, iar gospodinele pregătesc pâini din făină de grâu pentru a le da de pomană celor săraci.