Ziua de Florii reprezintă intrarea Domului în Ierusalim. Este una dintre cele mai importante sărbători din cursul unui an, iar credincioșii se pregătesc intens pentru această sărbătore. Aceștia respectă cu sfințenie obiceiurile, tradițiile și superstițiile legate de ziua de Florii.

Preotul Răzvan Ionescu oferă cele mai valoroase informații cu privire la această zi minunată.

”Sărbătoarea Floriilor este cea a intrării Domnului în Ierusalim, împlinind profeţia venirii în lume a Celui aşteptat ca chip/icoană a(l) blândeţii părinteşti dumnezeieşti. Intră călare nu precum un biruitor omenesc, pe cal de luptă, impunător prin forţă, ci ca om smerit venind în mijlocul celor prea iubiţi ai lui, pe mânzul asinei. Nu vor striga pietrele, ci vocile bucuroase ale copiilor, întâmpinându-L cu ramuri pe drumul ce avea să Îl poarte spre Pătimire. De aici şi noi, generaţie după generaţie, întâmpinăm liturgic pe Domnul cu ramuri, actualizând primirea ce I s-a făcut odată. Îl primim cât putem fi noi de copii, în această duminică şi în toată viaţa noastră.”

”Personal nu Îl pot percepe pe Domnul aşteptând la cotitura destinului nostru ca să ne sancţioneze că nu am făcut cutare gest mecanic de slujire. Nu e în Duhul Lui. Nu avem deci obligativităţi fără de care ne paşte destinul rău. Domnul e bun. E minunat să aprindem o lumânare pentru cel adormit, dar nu din frică de pedeapsă în duminica de Florii, ci oricând putem. Pentru că singurul dar primit e cel cu bunăvoire.”

Se spune faptul că oamenii care nu vor oferi ajutorul celor nevoiași, se vor umple de pistrui și de bube.

”E nostim să faci din Domnul un Pedepsitor distribuitor de pistrui şi bube. Nu e Domnul Hristos Acesta, ci rodul fanteziei neteologice a unora sau altora.”

În Duminica de Florii este dezlegare la pește. Se spune că cine mănâncă pește în această zi sfântă se vor vindeca de toate bolile trupești, iar cine nu, se vor umple de pistrui.

”Unii spun că dezlegăm la peşte pentru că Hristos Însuşi a mâncat peşte în această zi. Nu ştim ce a mâncat. Dar dezlegarea obişnuită a Bisericii e peştele, în tot cursul anului. Şi nu poate fi peştele acesta vindecător, ci Însuşi Domnul e Sursa Vieţii şi a sănătăţii. La El Singur să cerem sănătate, nu la o mâncare anume, fie ea şi în zi de sărbătoare.”

Se spune că în cazul în care fierbi busuioc și te speli cu apa aceea pe cap, vei avea un păr sănătos și foarte frumos. În schimb, în unele zone ale țării, în Muntenia de pildă, se crede că cine își spală părul în această zi sfântă, vor albi.

”Oare la ce foloseşte o asemenea credinţă? Nu deturnează ea mai curând atenţia de la adevărata înţelegere a sărbătorii? Albirea părului e semnul cuvioşiei doar dublată de prezenţa discernământului duhovnicesc, pe care desigur nu o spălare cu apă, şi nici măcar o cântărire pur omenească a lucrurilor nu îl oferă, ci curăţia inimii şi darul de Sus. Un om îmbătrâneşte şi albeşte frumos când primeşte iluminarea dumnezeiască în inima sa.”