Temele pentru acasă sunt definite ca sarcini atribuite elevilor de către cadrele didactice. Pentru a fi îndeplinite în afara școlii în scopul dezvoltării cunoștințelor dobândite în clasă prin exerciții suplimentare independente.
Temele pentru acasă au fost mereu unul dintre cele mai controversate subiecte din domeniul educației. Fie că este vorba de elevi, fie că este vorba de studenți, acestea au îngreunat, uneori, procesul educațional al fiecăruia dintre aceștia.
Temele pentru acasă sunt acei „dușmani” ai vieții de elev, deși profesorii întotdeauna le-au considerat o parte esențială a performanței școlare. Conform majorității cadrelor didactice, temele pentru acasă sunt foarte importante pentru creșterea academică a unui tânăr, indiferent de vârsta lui.
Temele ajută elevii să exerseze și, în același timp, le întărește învățarea la clasă. Profesorii susțin că dacă elevii nu practică acasă ceea ce învață la școală, învățarea lor va fi incompletă.
Temele, spaima tuturor elevilor
Elevii urăsc temele de cele mai multe ori. Ei le văd drept o povară suplimentară care ocupă timpul liber. Sunt cazuri în care elevii susțin că temele sunt date în exces și fac parte din ceea ce profesorul nu poate termina în clasă. Însă, există câteva puncte forte pe care elevii le folosesc pentru a-și întări cauza.
Ei spun că temele pentru acasă sunt o pierdere de timp, o povară suplimentară, au un nivel extrem de dificultate și sunt creatoare de stres și episoade frecvente de anxietate.
Tu știai cine este inventatorul temelor pentru acasă?
Temele au fost inventate de Roberto Nevilis, un pedagog italian. Ideea din spatele acestora a fost simplă. Ca profesor, Nevilis a simțit că învățăturile sale și-au pierdut esența atunci când au părăsit cursul.
Supărat pe motiv că, că studenții nu au reușit să se autodepășească în ciuda muncii sale grele, a decis să ia măsuri diferite. Prin urmare, s-au născut temele. Tema pentru acasă, așa cum o înțelegem astăzi, nu a fost obiectivul lui Nevilis. El a văzut-o mai degrabă ca un mijloc alternativ la pedeapsă, deoarece pedeapsa fizică nu (mai) era o opțiune.
