Reclamă
Ordinea nu contează absolut deloc. Frumusețea acestora au devenit puncte de referință ale frumuseții feminine. Amintirea acestora reușește să creeze trenduri de make up și în zilele noastre
- Prima pe care o amintim este Rita Hayworth, a intrat în atenția publicului pentru că era o actriță, cântăreață și dansatoare excelentă. Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat se numără: „Gilda” 1946, „Salomeea” 1953, „Numai îngerii au aripi” 1939 etc. Filmul prin care s-a consacrat și prin intermediul căruia s-a transformat într-o adevărată femme fatale a fost Gilda,personajul interpretat de ea a devenit un punct de referință în cariera sa. Imaginea asta a fost atât de puternic „focoasă” încât a fost folosită ca simbol pentru o bombă nucleară testată de americani în Pacificul de Sud. Oamenii de ştiinţă au lipit la propriu imaginea Ritei din filmul Gilda pe dispozitivul nuclear pe care urmau să-l testeze. Presa de atunci a vuit de tot felul de controverse. Soţul său din acea vreme, Orson Welles, a făcut chiar o declaraţie publică prin care îşi exprima dezamăgirea că a fost exploatată în acest mod.Rita a fost scandalizată şi a dorit să susţină chiar ea o conferinţă de presă la Washington, dar directorul de la Columbia Pictures i-a interzis acest lucru, susţinând că ar fi un „gest lipsit de patriotism”. Documente mai recente contestă însă acest lucru, afirmând că doar numele „Gilda” a fost inscripţionat pe bombă.
- A doua pe lista aceasta… mi-a fost destul de greu să aleg o singură fotografie, consider că aici este cel mai bine surprinsă imaginea lui Marilyn Monroe. O actriță care a frânt foarte multe inimi. Printre cele mai cunoscute filme ale sale menționez: „Unora le place jazzul” din anul 1959, „Șapte ani de căsnicie” (1955) și „Domnii preferă blondele” (1953). Născută pe 1 iunie 1926, în Los Angeles, Norma Jeane Mortenson, pe numele ei adevărat, a avut o copilărie plină de abuzuri. Deoarece mama sa, Gladys Monroe, era schizofrenică. Se speculează încă faptul că ea ar fi avut o relație cu cei doi frați Kennedy. În anul 1950, dezamăgirile din planul sentimental, precum şi o nouă perioadă grea în carieră au împins-o către prima tentativă de sinucidere. În 1955, lumea artistică este surprinsă de relaţia pe care artista – celebră până atunci pentru comedii şi roluri de blondă prostuţă, şi foarte capricioasă şi plină de toane în viaţa particulară – , o începe cu Arthur Miller, scriitor de mare succes.
Rosemary Clooney a fost o cântăreață și actriță care început să strălucească din 1950. Este recunoscută pentru filme precum „Crăciun alb” 1954, „Stelele cântă” sau „Here comes the girl”. Cântăreața, care și-a început carieră în urmă cu 57 de ani la un post de radio și căreia, anul acesta, i-a fost decernat premiul Grammy pentru întreagă să carieră artistică, era mătușa actorului George Clooney. La patru ani de la debut, ea a semnat un contract cu Columbia Records și primul ei hit, „Come On-a-My House” din 1951.
Francoise Hardy: Mick Jagger a declarat că este „femeia ideală” pentru el, în timp ce Bob Dylan i-a dedicat o poezie. Cu aspectul ei șarmant și vocea senzuală pe tonuri franțuzești, era fantezia multor tineri în anii 1960. Cine ar putea să îi reziste auzind de “Tous Les Garçons et Les Filles”? Cântecul spune povestea unei tinere adolescente care rătăcește pe străzi singură în timp ce în jurul său cuplurile se plimbă îndrăgostite. Françoise a avut întotdeauna o relație de dragoste și ură cu piesa pentru care a devenit atât de cunoscută. “Sunt recunoscătoare pentru asta, dar mi s-a și urcat puțin la cap. „Este cea mai cunoscută piesă a mea și nu am mai avut niciodată un succes atât de mare de atunci, dar nici nu este cel mai bun cântec meu – sunt chiar departe de asta “
Audrey Hepburn este, poate, cea mai elegantă apariție. Înaltă, zveltă, delicată cu niște ochi care au devenit o emblemă a frumuseții. O recunoști cu siguranță din capodopera „Mic dejun la Tiffany/ Breakfast at Tiffany’s“. Viaţa actriţei a fost marcată de strălucirea şi bogăţiile Hollywood-ului. Tinerețea a fost sub semnul suferinței a trecut prin multe încercări dificile pentru a fugi din Olanda ocupată de nazişti. Chiar a suferit de malnutriţie din cauza lipsei de hrană şi se spune că actriţa ar fi fost nevoită să mănânce bulbi de lalele pentru a supravieţui.
Deşi rolul personajului Holly Golightly, din „Mic dejun la Tiffany“, care i-a asigurat drumul către succes actriţei, nu era ofemeie care, după o zi obositoare, să meargă acasă şi să se relaxeze citind o carte bună, Audrey Hepburn era exact opusul personajulul interpretat. Mai mult, starul de la Hollywood a mărturisit că a găsit în lungmetrajul „Mic dejun la Tiffany“ un rol provocator, tocmai din cauza firii sale mai tăcute. „Să joc rolul acestei fete atât de extrovertită a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată“, a mărturisit actriţa, citată de „Huffington Post“.
Una dintre cele mai cunoscute actriţe franceze, Brigitte Bardot, a sedus publicul cu senzualitatea sa în anii ’50 şi ’60. Brigitte Bardot a trecut prin numeroase depresii, a avut patru soţi, acelaşi număr de tentative de suicid, peste o sută de iubiţi de ambele sexe. „Am fost – declară ea – foarte fericită, foarte bogată, foarte frumoasă, foarte adulată, foarte cunoscută și foarte nenorocită, prea adesea dezamăgită. Am avut decepții îngrozitoare. Iată de ce am ales să trăiesc retrasă și singură.” Din 1950, de la prima apariţie în public, şi până în 1973, când, la apogeul carierei, a renunţat la faimă, Brigitte Bardot „a fost curtată“ de scandaluri mai ceva ca de bărbaţi. Actriţa a devenit imediat un star, iar filmul „Şi Dumnezeu…a creat femeia“ s-a bucurat de un succes imens la nivel internaţional. Dar, totodată, a marcat şi finalul mariajului dintre cei doi, pentru că Bardot s-a îndrăgostit de Trintignant. Și-a câștigat titlul de femeie fatală după ce a jucat în filmul „Disprețul”, o notorietate care i-a venit împotrivă, fiind una dintre cele mai urmărite actrițe de paparazzi. Cu toate acesteaimediat după filmul „Don Juan” din 1973, s-a retras, trăind în singurătate. Ajunsă la bătrânețe a declarat că: „Le-am dat tinereţea şi frumuseţea mea bărbaţilor. Acum le dau înţelepciunea şi experienţa mea animalelor.”
Gina Patrichi, o actriță româncă de-o frumusețe și un talent absolut tulburătoare. Aceasta și-a iubit meseria și a încercat de fiecare dată să se ridice la așteptările mari ale fanilor săi. Spunea despre actorie: „Mă străduiesc să-mi găsesc momentul meu de adevăr, mi-l contrazic adeseori şi, atunci, fireşte ca nu prea pot să am certitudini. (…) Eu am orgoliul meseriei mele: acela de a transforma un adevăr improbabil într-un neadevăr posibil. Trăiesc unele momente până la paroxism, până la stările pe care făpturile echilibrate le văd doar în vis. Pentru a obţine asemenea străfulgerări, trebuie ca tot restul de adevăr să fie saturat de semnificaţii, trebuie practicată o mare economie de mijloace – pentru ca momentul de explozie să fie demonstrativ şi fascinant în acelaşi timp.” În anul 1952, fără ştirea părinţilor, se înscrie la examenul de la Institutul de Teatru, unde va recita „Mama” lui George Coșbuc, în fața comisiei formate din: Aura Buzescu, Al. Șahighian, George Dem. Loghin și A. Pop Marțian. Comisia îi sugerează că este prea tânără pentru a deveni studentă la teatru, însă după trei zile, află că este admisă, la doar 16 ani şi cu studiile medii neîncheiate. Au urmat roluri remarcabile realizate pe scena de la Bulandra, câteva dintre acestea fiind „Clipe de viață” de William Saroyan, regia Liviu Ciulei, în 1964 – rolul Kitty Duval, „D-ale carnavalului”, de Ion Luca Caragiale, regia Lucian Pintilie, în 1966 – rolul Mița Baston, „Victimele datoriei”, de Eugen Ionescu, regia Crin Teodorescu. În ultimul ei interviu, Gina Patrichi a citat câteva replici din piesa „Jocul de-a vacanța”: „Poate că n-am fost altceva decât o fată dintr-o carte… poate că totul n-a fost decât o glumă, sau un joc”.
Și nu în ultimul rând, Sophia Loren, actrița de origine italiană. Un al simbol al frumuseții din secolul trecut. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără: „Boccaccio ’70” (1969), „Ieri, azi, maine” (1963) și „Reprezentație indecentă” (1960). În anii şcolii, Sophia îşi descoperă pasiunea pentru lumea cinematografiei, petrecând o mare parte din timpul ei liber la vizionarea de filme.Încă din adolescență frumusețea ei s-a făcut remarcată. A câștigat mai multe titluri la diverse concursuri de frumusețe, printre care și „Miss Italia” (1950). La 15 ani a plecat la Roma în căutarea succesului, tot împreună cu mama sa care, în 1932, câștigase un concurs ca sosie a Gretei Garbo. În anul 1951, Sophia s-a clasat pe locul secund la concursul de frumuseţe „Miss Roma”, unde s-a întâlnit cu producătorul de film Carlo Ponti, cel care-i va deveni soț de două ori. Prima dată în septembrie 1957, dar, din moment ce, în acea perioadă, divorțul nu era legal în Italia și astfel cuplul risca să fie acuzat de concubinaj (Loren) și de bigamie (Ponti), cei doi au emigrat în Franța unde au devenit cetățeni francezi și Ponti a putut să divorțeze de soția lui, Giuliana Fiastri, și s-au căsătorit pe data de 9 aprilie 1966 la Sevres. Sophia a devenit o celebritate în Europa, însă pentru accesul la Hollywood a avut de luptat cu Gina Lollobrigida, într-o rivalitate cunoscută la acea vreme sub numele de „The Battle of the Bosoms”. În 1957, Sophia debutează în America în pelicula „Boy On A Dolphin”. Desigur cinefilii îşi aduc aminte de scena din film în care ea merge prin apa oceanului cu rochia udă lipită de corp.
Reclamă