Gogoșile sunt delicioase și tot mai mulți oameni le preferă.
Dacă nu crezi, gândește-te să spui cuvântul cu vocea lui Homer Simpson. Producătorul executiv al filmului „The Simpsons” Al Jean a spus odată: „Uită-te la cuvintele: „gogoși” și „nuci”. Sunt amândoi amuzanți!” Dar, deși există ceva umor în gogoși, există și o latură serioasă. Apropo, dicționarul favorizează ortografia „gogoșă”. Versiunea „gogoșă” a fost popularizată de un anumit lanț de panificații. Iată cinci fapte pe care poate nu le știi despre gogoși.
1. Au fost numite inițial „Prăjituri uleioase”
Nu sună foarte apetisant, nu-i așa? Istoricii cred că gogoașa a venit în America prin intermediul olandezilor care aveau un deșert numit olykoeks („prăjituri uleioase”). Care erau bile dulci de aluat prăjite în ulei sau untură și servite în timpul sărbătorilor de Crăciun.
La mijlocul secolului al XIX-lea, o femeie din Maine, pe nume Elizabeth Gregory, a prăjit niște aluat pentru fiul ei, care era căpitan de mare, pentru a-și lua călătoriile. Ea a pus nuci în centrul aluatului și a creat o gogoașă literală.
Cu toate acestea, gogoșia ar putea să fi avut de fapt originea în Anglia. În 2013, un istoric al alimentelor a găsit o carte de rețete scrisă în 1800 de o baronesă din Hertfordshire, Anglia, care avea o rețetă pentru o „nucă”. Aceasta folosea făină, zahăr, unt, nucșoară, drojdie. Și 10 ouă. Ea a prăjit totul în untură de porc.
2. Găurile pentru gogoși nu sunt doar pentru decorație
O poveste distractivă spune că căpitanul Hanson Gregory a făcut prima gaură pentru gogoși când a înțepat una dintre gogoșile mamei sale Elizabeth pe o spiță a roții navei sale. Acest lucru i-a permis să-și țină mâinile libere pentru a conduce vasul. Într-o altă versiune, Gregory a spus pentru The Washington Post că a folosit capacul unei cutii de ardei pentru a face o gaură pentru gogoși. Ceea ce ar face gogoșile mamei sale mai puțin dure atunci când le prăjește.
Dar istoricul culinar Linda Civitello a scris că o persoană necunoscută a creat gaura pentru ca gogoșa să se gătească mai repede. Orificiul a lăsat întreaga gogoașă să se gătească în același ritm, astfel încât să nu ai un centru crud și margini arse. Apropo, „găurile pentru gogoși” pe care le poți cumpăra de la unele brutării se fac separat. Deoarece mașinile de copt din zilele noastre pot crea o gogoașă în formă de inel.
3. Primul Război Mondial a însemnat victoria pentru gogoși
În timpul Primului Război Mondial, voluntarii Armatei Salvării au servit gogoși soldaților aflați pe front. Cimentând imaginea gustarii ca o felie sănătoasă de casă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, voluntarii Crucii Roșii au ocupat același rol. Și mulți veterani care se întorceau au deschis un magazin de gogoși.
Dar porecla „doughboy” pentru soldații din Primul Război Mondial nu a avut nimic de-a face cu gogoși. Este posibil să fi venit din războiul mexican din 1846-48. Când americanii s-au acoperit cu praf în călătoriile lor, arătând de parcă ar fi fost învăluiți în făină sau aluat.
4. Caloriile te vor ucide
Gogoșile nu sunt un răsfăț de zi cu zi pentru cei care își urmăresc greutatea. O gogoașă glazurată Krispy Kreme are 190 de calorii, 5 grame de grăsimi saturate.
O gogoașă cu ciocolată Dunkin’ Donuts are 400 de calorii, 12 grame de grasimi saturate si 19 grame de zahar! Și gogoșile nu sunt atât de hrănitoare. Pentru a economisi calorii, site-ul FitDay vă sfătuiește să optați pentru stropiți în loc de glazură pe gogoașă sau să încercați să ronciați o gaură pentru gogoși. „Dacă trebuie să vă răsfățați cu o gogoașă cu peste 500 de calorii, încercați să împărțiți gogoșia cu un prieten”, spune site-ul. De parca!
5. Da, polițiștii chiar se întâlnesc la magazinele de gogoși
Totul a început în anii 1950, când polițiștii au început să facă rost de mașini și au avut nevoie de un loc unde să parcheze și să facă acte în timpul nopții. Magazinele de gogoși începuseră să prolifereze în același timp. Și erau deseori deschise la 3 sau 4 a.m. pentru a se pregăti de goana dimineții.
Magazinele au oferit un loc de oprire și o gustare care stimulează energia. Cu mulți carbohidrați și zahăr. În plus, magazinelor de gogoși le plăcea să aibă polițiști în preajmă pentru protecție. În cartea „Donut: History, Recipes, and Lore from Boston to Berlin.”, fostul primar și șef al poliției din Philadelphia, Frank Rizzo, a spus: „Când eram polițist – chiar dacă luam micul dejun acasă – nu era nimic. Mi-a plăcut mai mult decât o gogoașă mare și groasă și o ceașcă de cafea. Ai ieșit acolo. Te-ai plimbat, te-ai rostogolit pe străzi cu criminalii [și ai ars] caloriile.”
William Rosenberg, cel care a fondat Dunkin’ Donuts, avea o politică explicită conform căreia restaurantele sale ar trebui să fie „ospitaliere” cu poliția. Deoarece aceasta menținea rata criminalității în magazinele lor „foarte scăzută”.
