Lupta cu efectele economice ale pandemiei ar putea fi plătită în România chiar de români, din veniturile lor, cel puțin așa sună cea mai recentă variantă la care s-au gândit specialiștii economici din cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române
Concret, inițiatorii propun ca toți românii care au venituri mai mari de 3200 de lei net, inclusiv pensionarii, să plătească o taxă de solidaritate, sub forma unei contribuții sociale, ca o variantă mai bună la tăierea salariilor bugetarilor din timpul crizei din 2009.
„ Impozitul de solidaritate pe care îl propunem reprezintă un impozit direct pe o perioadă determinată, universal, fără nicio excepţie, de la un anumit prag al veniturilor în sus, indiferent de sursa acestora.
Impozitul de solidaritate ar include: veniturile din muncă, veniturile din pensii, veniturile din capital şi proprietate. Pragul pe care îl propunem pentru impozitul de solidaritate este de 3.200 lei / lunar, respectiv valoarea salariului mediu net în februarie 2020. Tot ce depăşeşte acest prag, indiferent de sursa de venit (salarii, pensii, chirii, dividende, rente) intră sub incidenţa impozitului de solidaritate (…) Cota de impunere poate fi stabilită de decidentul politic în funcţie de criterii fiscale şi de rezervele de solidaritate ale societăţii.” se arată în textul propunerii.
Potrivit datelor făcute publice de Ministerul Muncii, în România, existau, la nivelul anului 2019, peste 1,5 milioane de angajaţi (peste 25% din total) cu venituri nete mai mari de 3.200 de lei.
Specialiștii de la Academia Română nu sunt singurii care au venit cu o astfel de propunere. În urmă cu mai puțin de o lună și Președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu exprima o idee similară.
„O taxă de solidaritate care să fie acceptată de societatea românească, de la un anumit nivel al veniturilor. Nu mă refer numai la salarii. Să se aplice această taxă temporar care să suplimenteze resursele alocate pentru primul front de luptă. Ar avea şi o încărcătură simbolică mare. Am putea să creăm un fond de solidaritate”, propunea Dăianu atunci.
Susținătorii acestor măsuri spun că au avantajul de a elimina discrepanțele sociale, de a putea fi utilizate pe o perioadă limiatată de timp, spre deosebire de tăiarile salariale și că sunt folosite în situații excepționale în toate statele lumii, pentru a repune economiile încercate în mișcare.