În anul 1181, o supernova strălucea pe cerul nopții, fiind observată atât de astronomii din China, cât și de cei din Japonia, care au descris-o ca pe o „stea oaspete”. Aceasta a fost ultima astfel de explozie înregistrată înaintea apariției telescoapelor, iar misterioasa supernova, cunoscută acum sub numele de SN 1181, a fost pentru multă vreme un subiect fascinant pentru cercetători.
Noul studiu publicat în The Astrophysical Journal detaliază SN 1181 prin intermediul unui model computerizat care reconstituie evoluția supernovei de-a lungul a 1.000 de ani, de la momentul exploziei și până în prezent. Echipa de cercetători a constatat că supernova aparține unei categorii rare, denumită „de tip Iax”, care implică ciocnirea a două stele pitice albe, lăsând în urmă o „stea zombi”.
Takatoshi Ko, autorul principal al studiului și doctorand în astronomie la Universitatea din Tokyo, a declarat: „Există 20 sau 30 de candidați pentru supernove de tip Iax, dar aceasta este singura despre care știm în propria noastră galaxie”.
Astronomii au avut nevoie de 840 de ani pentru a localiza rămășițele supernovei SN 1181 în constelația Cassiopeia, un succes atribuit profesorului Albert Zijlstra de la Universitatea din Manchester. Cu ajutorul datelor din cataloagele chinezești antice, Zijlstra a identificat nebuloasa la aproximativ 7.000 de ani lumină de Pământ, corelând-o cu explozia originală.
La centrul nebuloasei se află continuă să existe o pitică albă, un obiect dens de mărimea Pământului care a supraviețuit exploziei. Aceasta caracteristică este neobișnuită și contribuie la categoria de tip Iax a supernovei.
Zijlstra a remarcat că steaua zombi din centrul nebuloasei nu are hidrogen sau heliu, ceea ce este extrem de rar în cosmos, având în vedere că aceste două elemente constituie majoritatea materiei din univers. „Trebuie să cauți 10.000 de atomi înainte de a găsi unul care nu este hidrogen sau heliu”, a adăugat el.
Descoperirile recente ar putea ajuta astronomii să înțeleagă mai bine evoluția stelelor și formarea planetelor. Evoluția și caracteristicile neobișnuite ale SN 1181 oferă noi perspective asupra proceselor cosmice implicate în moartea stelară.