Guvernul intenționează să restructureze companiile de stat, printre care se regăsește și telegondola Mamaia, un simbol al risipei financiare. Deși funcționează doar patru luni pe an, aceasta este coordonată de un consiliu de administrație format din cinci membri, dintre care trei sunt legați de sfera politică.
Compania Telegondola Mamaia SRL, deși stă inactivă opt luni pe an, continuă să își remunereze personalul și membrii consiliului lunar. Acesta este format din reprezentanți ai Ministerului Economiei și ai Primăriei Constanța, fiecare membru primind un onorariu de 1.795 de lei lunar.
Consiliul de administrație include membri precum Ion Spânu, fost deputat PSD, și două persoane din partea Primăriei Constanța, ambii membri PNL: Gabriela Drăghici Tomescu și Bogdan Barață. Gabriela Drăghici Tomescu consideră că experiența sa a fost mai relevantă decât afilierea politică în primirea postului, deși legăturile politice sunt evidente.
Pe lângă cei cinci membri din consiliu, Telegondola Mamaia angajează 11 persoane care se ocupă de diverse activități administrative pe parcursul întregului an. Directorul companiei, George Cazacu, susține că angajații își desfășoară activitatea în mod constant, indiferent de perioada de funcționare a telegondolei.
De asemenea, compania este un exemplu de monopol de stat, care administrează un bun public fără a fi pe o piață concurențială deschisă. În ciuda acestui fapt, compania a declarat un profit de 1,7 milioane de lei în 2023. Profesorul de economie Cristian Păun subliniază că astfel de structuri sunt fortărețe ale birocrației și sinecurilor politice, fără fundament economic solid.
Conducerea locală, inclusiv primarul Constanței, Vergil Chițac, recunoaște că reprezentanții consiliului nu sunt simpli interimari și că procedurile lor de selecție nu sunt clare. Compania continuă să funcționeze într-un cadru care nu permite o administrare eficientă și transparentă a bunurilor statului.
În concluzie, telegondola din Mamaia este un exemplu de structură statală care nu se aliniază cu practici economice moderne, rămânând o platformă de distribuire a resurselor bazată pe interese politice.