Poligamia
Faptul că un bărbat poate avea chiar mai multe soții, este prevăzut chiar în Coran.
“Luaţi-vă soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, iar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte” . (IV, 3)
Răspândită şi azi în multe ţări musulmane, această practică a polarizat lumea islamică în ceea ce priveşte valoarea şi actualitatea ei. Unii susţin, de pildă, că prin poligamie ar fi protejate demnitatea şi bunăstarea femeii Ea contravine totodată incestului, prostituţiei şi relaţiilor sexuale în afara cercului legal al căsătoriei.
“Dumnezeu a voit acest lucru. Trebuie ca femeia să-i găsească soţului o a doua soţie pentru a-l ajuta să evite adulterul şi pentru că ea nu mai poate avea raporturi intime din cauza vârstei; ea trebuie să ceară mâna unei a doua soţii. El este tatăl copiilor ei, el o întreţine, în plus, ea îl iubeşte. Ea nu trebuie să-l lase să trăiască frustrarea care duce la adulter”.
Nu lipsesc, însă, nici replicile tăioase din tabăra preopinenţilor.
“Prin odioasa instituţie a poligamiei s-a consfinţit puterea abuzivă a bărbatului asupra femeilor şi a copiilor. Această instituţie a coborât moralitatea familiei într-o măsură atât de mare încât s-a putut afirma că ea a dus la degenerarea psihică şi intelectuală a femeii musulmane”.
Sau: “Este sigur că primii învăţaţi care interpretează Coranul fiind bărbaţi, toate privilegiile sunt pentru ei. Pe scurt, femeia trebuie, trebuie, trebuie! Ea nu are decât îndatoriri. Bărbatul poate, poate, poate! Să luăm, de exemplu, căsătoria: el se poate casatori cu patru femei, ea cu un singur bărbat. Ar trebui ca şi femeile învăţate, la rândul lor, să poată interpreta Coranul, pentru a fi la egalitate cu bărbaţii”.
Fiecare soţie trebuie să aibă o casă separată
Deşi au multe privilegii în această perspectivă, totuşi musulmanii bărbaţi au şi o serie de obligaţii faţă de soţiile contractate. Cine doreşte să-şi ia a doua, a treia şi chiar a patra soţie, este obligat prin Coran să le trateze în mod egal pe fiecare dintre ele.
Fiecare soţie trebuie să aibă o casă separată şi să beneficieze de întreţinere la nivelul cerut de condiţia sa socială. Fiecare soţie trebuie să beneficieze de un număr de nopţi egal cu al celorlalte. Acest lucru e valabil cu excepţia celei proaspăt căsătorite care are dreptul la şase nopţi succesive după căsătorie.
De cele mai multe ori, însă, aceste prevederi rămân pur teoretice. În practică, lucrurile stau cu totul altfel. Soţiile locuiesc în aceeaşi casă şi îşi cresc copiii împreună. Trebuie recunoscut, totuşi, că poligamia în ţările islamice şi-a pierdut din importanţă astăzi mult, şi anume din diferite motive: imposibilitatea de a respecta întru totul condiţiile (mai ales materiale) cerute, apariţia unor mişcări de emancipare a femeii şi chiar o anumită reconsiderare a prescripţiilor Coranului: “Dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură” (IV, 3).