Creștinii ortodocși prăznuiesc pe 26 decembrie Soborul Maicii Domnului, o sărbătoare religioasă majoră dedicată Fecioarei Maria, apreciată pentru credința, bunătatea și smerenia ei. Această zi urmează imediat după Nașterea Domnului și este marcată prin participarea la slujbe religioase organizate în cinstea Maicii Domnului, eveniment denumit și „liturghia soborului” sau „adunarea de slujbă”.
Sărbătoarea este una dintre cele cinci mari praznice împărătești dedicate Fecioarei Maria în calendarul bisericesc ortodox. Originea numelui vine din greacă „Synaxis tis hyperaghias Theotokou” și slavonă „Sobor Presviatîi Bogorodițîi”, traduși prin „adunare (de slujbă) a credincioșilor”.
După slujba din biserici, tradițiile și obiceiurile specifice acestei zile sunt respectate cu sfințenie de credincioși. Printre acestea, se numără aducerea „colacului” de către fini la nași, pachet format din carne de pui, de porc, vin de casă, țuică, flori și șapte pâini.
De asemenea, Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București, a subliniat importanța păstrării unei zile de odihnă spirituală în acest context: „Superstițiile țin de etnografie și folclor. Sunt tradiții locale, dar pe care oamenii le respectă din dorința de a-l cinsti pe Sfânt. Este bine să cinstim Sfântul și să învățăm fiecare dintre noi din modelul de viețuire al Lui.”
Respectând tradițiile, nu se recomandă a se depune muncă fizică în această zi, existând superstiția că, cine muncește pe 26 decembrie, nu va avea zile libere în anul următor. În plus, pe această dată, este pomenit și Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana.
Soborul Maicii Domnului rămâne, astfel, o importantă zi a calendarului religios ortodox, reflectând devoțiunea față de Fecioara Maria și marcând un moment de reculegere și venerație colectivă.