Porumbeii călători au fost apreciați, de-a lungul timpului, pentru abilitățile lor de navigație. Aceste păsări au servit ca mesageri în timpul războiului, fiind singurul mijloc de comunicare de la distanță, de încredere.
Porumbelul este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Cu toate că au abilități excelente de navigație, există totuși locuri care îi pot dezorienta pe porumbei. Există zone în care se pierd ușor, atunci când se află într-o situație de genul, cu greu mai găsesc drumul spre casă.
Porumbeii au o „hartă” în creier
În urma unui studiu efectuat de geofizicianul Jon Hagstrum, acum putem înțelege modul în care aceste păsări călătoare navighează. Potrivit acestuia, porumbeii urmăresc sunetele cu frecvență ultrajoasă înapoi spre crescătoriile lor.
Aceste unde sonore, denumite infrasunete, se propagă la frecvențe mult sub intervalul audibil al omului. Însă, porumbeii le pot intercepta.
„Ei folosesc sunetul pentru a-și imagina terenul din jurul `casei` lor. Este ca și cum ne recunoaștem vizual locuința folosind ochii”, a spus geofizicianul Jon Hagstrum.
La începutul anilor ’70, un zoolog italian împreună cu colegii săi, au eliberat 20 de porumbei călători, departe de crescătorie. Zece dintre aceștia aveau nervii olfactivi funcționali, pe când ceilalți zece îi aveau inactivi.
În cele din urmă, toate păsările cu nervii pșfactivi funcționali s-au întors la crescătorie, pe când restul cu nervii olfactivi inactivi, nu s-au mai întors vreodată.
Mai multe cercetări au susținut folosirea olfacției și a mirosurilor. Așadar, acest zoolog și-a propus ca porumbeii săi să învețe mirosurile gazelor atmosferice. Când sunt în deplasare, aceste păsări compară mirosurile locale și direcția vântului cu modelele pe care le cunosc de acasă.
În cele din urmă, cercetătorii au fost de acord cu experimentul zoologului, dar nu au acceptat faptul că păsările navighează pe distanțe mari pe baza gazelor atmosferice.
Însă, la începutul anilor 2000, lucrurile s-au schimbat. Așadar, majoritatea oamenilor de știință au ajuns la concluzia că harta olfactivă este reală.