Broxismul este afecțiunea prin care se freacă sau se încleștează dinții într-un mod inconștient. Persoana va face această acțiune în timpul somnului sau într-un moment stresant. Dacă se face o perioadă îndelungată, se deteriorează smalțul dinților.
Conform medicilor dentiști există mai mule tipuri de bruxism. Cel mai des apare în timpul somnului și este însoțit de apnee sau sforăit puternic. Alte simptome sunt creșterea sensibilității la diferiți stimuli, senzația de oboală mai alea dimineața, inflamarea gingiilor și tulburări de somn.
„Bruxismul nocturn este cel mai des întâlnit și pacienții nu conștientizează că au această problemă. De cele mai multe ori ei află că scrâșnesc din dinți de la partenerii de somn, aceștia fiind deranjați de zgomotul produs. Această afecțiune este însoțită, de obicei, de tulburări de somn cum ar fi apnee sau sforăit, a explicat.” a spus medicul stomatolog Anca Stănescu.
![](https://substantial.ro/wp-content/uploads/2022/08/2-1.jpg)
Bruxismul nu este problematic pentru copii
Dacă la adulți scrâșnitul dinților este o problemă, la copii nu reprezintă niciun pericol. Aceștia nu au dezvoltată cavitatea glenoidă în articulația, iar bruxismul nu îi afectează. Totodată, el poate apărea dacă mușcătura nu este corectă, iar un consult la pedodont și ortodont este binevenită.
„Este normal deoarece la copii, până la momentul respectiv nu s-a format locașul (cavitatea glenoidă) în articulația în care este prinsă mandibula, iar scrâșnitul dinților îi ajută să-și dezvolte acel locaș în articulație, astfel încât ea să aibă o poziție corectă după creștere. Scrâșnitul dinților este funcțional (normal) din momentul în care au ieșit dinții de lapte și până când erup măselele permanente de pe cele două arcade și ajung în contact unele cu altele. Există și situații în care scrâșnitul dinților la copii poate fi cauzat de o mușcătură incorectă, inversă sau în lateral, în aceste situații ceva blochează mandibula, accentuând acel scrâșnet. Medicul pedodont împreună cu medicul ortodont pot evalua pacientul după vârsta de 3 ani, scopul lor fiind ca micuțul pacient să aibă o dezvoltare normală a oaselor feței.” – a mai spus medicul Stănescu.