Profitabilitatea întreprinderilor comerciale din sectorul porcinelor este afectată de o varietate de factori, cum ar fi potențialul genetic al animalelor, mediul, consumul de furaje, disponibilitatea ingredientelor și prețurile de pe piață. Astfel că, fiecare dintre acești factori trebuie luat în considerare în proiectarea sistemului de alimentare și gestionare optimă și profitabilă. Strategia finală de hrănire poate fi diferită pentru fiecare unitate de producție individuală și va varia, la rândul ei, în funcție de schimbarea condițiilor de mediu dar și de condițiile economice.
Gestionarea variabilelor
Potrivit publicației Pork Gateway, provocarea oricărui producător este aceea de a gestiona toate variabilele în așa fel încât productivitatea și profitabilitatea să fie optimizate. După cum se știe, furajul reprezintă aproximativ 65-75% din costul total al producției de carne de porc și aproximativ 75% din această cantitate este alimentată în faza de creștere a producției. O atenție deosebită este necesară pentru a dezvolta un program de gestionare a alimentației, pentru a crește potențialul de rentabilitate.
Potențialul maxim al porcului fără grăsime trebuie să fie cunoscut pentru a putea stabili limita superioară a cerințelor zilnice de aminoacizi dar și de energie, necesară acestui porc. Există o variație foarte mare a factorilor care influențează porcul fără grăsime, pornind de la potențialul genetic, sexul acestuia și până la disponibilitatea nutrienților, starea sănătății și influența condițiilor de mediu. Dacă toți factorii de mediu și de nutriție au fost realizați în parametri optimi, atunci va fi atinsă și capacitatea maximă de câștig, în cazul porcului fără grăsime.
Țesuturile slabe sunt compuse din aproximativ 76% apă, 20% proteine și 4% lipide. Standardul de grăsime este adesea folosit pentru a indica procentul de carne macră. Instalațiile de ambalare pot avea propriile ecuații, pentru a calcula procentele slabe și vor indica acest lucru în grila de clasificare a carcaselor. Procentul de carne macră este calculat, în mod normal, din măsurători ale grăsimii din partea de spate sau a zonei din jurul ochiului.
Controlul hranei este esențial
De aceea, controlul hranei animalului este foarte important. Atunci când doza de hrană este măsurată pentru diferite valori de greutate, pot fi dezvoltate curbe de admisie pentru hrana animalelor. Însă, limitarea unei astfel de abordări provine din faptul că prezicerea unui consum viitor de hrană este complet dependent de condițiile în care au fost efectuate măsurătorile inițiale. Atunci când este măsurat aportul de hrană, acesta se măsoară în general, prin determinarea cantității de hrană care ”dispare”, ceea ce nu compensează risipa furajelor. Cantitatea de hrană pe care un porc o risipește poate fi semnificativă și depinde de tipul de alimentare și de gestionare.
Pe de altă parte, predicția consumului de hrană este dificil de realizat, deoarece aportul de hrană este afectat de un număr mare de factori. De exemplu, densitatea energetică a dietei va avea impact asupra consumului de hrană. În general, creșterea densității energetice a dietelor scade consumul de hrană, în timp ce scăderea densității energetice crește consumul de hrană. Genotipul porcului influențează și el consumul de furaje.
Porcii selectați pentru un potențial îmbunătățit de carne macră vor consuma mai multe furaje. Însă, porcii selectați pentru o eficiență slab îmbunătățită (câștig redus pe unitate de hrană), tind să mănânce mai puțin și să aibă o creștere în greutate mai mică, deoarece selecția accentuează eficiența slabă a carcasei și a hranei pentru animale. Factorii de mediu, cum ar fi nivelul de spațiu din adăpost, temperatura aerului și starea de sănătate a animalului, toate acestea au un mare impact asupra consumului de hrană.
Temperatura, ca zonă de confort!
Porcinele au o zonă de confort în ceea ce privește temperatura mediului pe care o preferă, denumită zona termoneutrală. Această zonă de confort variază de la aproximativ 16 C, la capătul inferior, până la 28 C, la capătul superior, valabilă pentru optimizarea finisării suinelor. Porcii care sunt adăpostiți sub această temperatură critică inferioară 16 C), vor consuma mai multă hrană pentru a-și menține temperatura corpului. Creșterea consumului de hrană este estimată de la aproximativ cca 80 gr pe grad, sub temperatura limită. Temperaturile moderat-scăzute nu vor reduce ratele de creștere, dar din cauza unui consum mai mare de furaje, eficiența acestora va fi mult mai slabă.
Dacă porcii sunt ținuți într-un mediu prea cald, admisia de hrană va fi redusă cu aproximativ 30 gr., până la 60 gr. pe grad, peste temperatura limită. Rata de creștere este de așteptat să scadă în medii fierbinți. Impactul temperaturii depinde de greutatea porcului. Porcii mai mari sunt mai sensibili la temperaturi înalte decât porcii mai tineri, care sunt mai ușori, în timp ce porcii mai mici sunt mai sensibili la pierderile de căldură; prin urmare, temperaturile mai scăzute au un efect mai mare asupra porcilor mici, în comparație cu porcii mai mari.
Suprafața podelei
Suprafața de locuit de care are nevoie un porc depinde de dimensiunea corpului acestuia dar și de greutatea corporală. Reducerea cantității de spațiu pe cap de porc sub aceste valori necesare este de natură de a reduce performanțele animalului. Astfel, pentru fiecare reducere de 3% a spațiului, creșterea zilnică și consumul zilnic de furaj se vor modifica cu aproximativ 1% pentru porcii crescuți în hambare.
Starea de sănătate a porcului
Starea de sănătate a porcilor poate avea un efect dramatic asupra performanței acestora. Deși starea bolii este greu de măsurat obiectiv, o impresie generală asupra sănătății porcilor poate fi obținută, de obicei, prin profilarea bolii prin utilizarea serologiei. Este foarte probabil să se înregistreze o stare de sănătate mai mare în fermele care aplică biosecuritate stringentă, proceduri de izolare strictă, curățarea minuțioasă a grupurilor de porci, etc. Porcii expuși unor condiții de sănătate proaste cresc mai lent, consumă mai puțin hrană, și au o conversie mai slabă a hranei, decât suinele sănătoase.
Estimarea necesarului de nutrienți
Când se cunoaște rata de creștere a porcului, atunci se poate estima cât de multă carne macră va avea și cât de multă grăsime va produce acesta, într-o anumită perioadă de timp, sau cât va lua în greutate într-un anumit interval. Cantitatea zilnică de proteine (aminoacizi), și energia necesară pentru adaptarea acestor creșteri în greutate poate fi apoi estimată pe baza relațiilor biologice care există în utilizarea nutrienților alimentari pentru creșterea țesutului. De exemplu, un gram de proteină conține aproximativ 0,07 grame de lizină, iar eficiența utilizării lizinei pentru obținerea de proteine este estimată la aproximativ 58%. Prin urmare, pentru a obține un gram de proteină, este nevoie de 0,12 grame de lizină digerabilă.
Cerințele pentru alți aminoacizi pot fi calculate într-un mod similar. Totuși, în practică, cerințele altor aminoacizi sunt exprimate ca procent în raport cu lizina. Lizina este în mod obișnuit primul și cel mai limitativ aminoacid din dieta porcului, ceea ce înseamnă că acesta este primul aminoacid care trebuie suplimentat pentru a satisface cerințele porcului. Exprimarea cerinței pentru ceilalți aminoacizi, în raport cu lizina (de exemplu, lizina este setată la 100%), ușurează calcularea acestor cerințe în orice stadiu de creștere.
Gradul de digestibilitate al aminoacizilor din furaje este un alt factor important de luat în considerare în formularea dietelor. Aminoacizii sunt digerați în intestinul subțire și digestibilitatea ingredientelor alimentare poate fi determinată prin măsurarea aminoacizilor la capătul intestinului subțire. Scăderea porțiunii nedigerate a aminoacizilor la sfârșitul acestuia, din aportul total de aminoacizi, oferă o estimare a aminoacizilor digerați. Digestibilitatea poate fi apoi calculată din fracția aminoacizilor digerați în raport cu aportul total de aminoacizi. Această valoare este apoi standardizată pentru aminoacizii pe care un animal însuși îi pierde (numiți pierderi endogene), în efortul de a digera hrana. Aceste pierderi includ secreții de enzime, celule intestinale care sunt eliminate în timpul tranzitului digestiv.