Sfântul Ștefan este comemorat anual pe 27 decembrie, fiind recunoscut drept primul martir al bisericii creștine datorită credinței sale profunde și a miracolelor atribuite lui. Considerat unul dintre ucenicii apropiați ai lui Hristos, el a fost martor al evenimentelor marcante din viața acestuia, precum Învierea și Înălțarea.
De origine iudeu, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli din Ierusalim, cunoscând în profunzime atât Vechiul Testament, cât și învățăturile lui Iisus Hristos. Alături de ceilalți apostoli, a predicat mesajul Evangheliei și a botezat numeroși credincioși. Credința și predicile sale, considerate o amenințare de către farisei și conducătorii evrei, au dus la acuzații false de blasfemie și, în final, la moartea sa prin lapidare.
Ultimele sale cuvinte au fost rugăciunea „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Dintre martorii uciderii sale se numără și Saul, care ulterior a devenit Sfântul Pavel. Osemintele lui Ștefan au fost descoperite în Palestina în 415 și apoi mutate în diverse locuri, ajungând în cele din urmă în cripta bisericii “San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.
În România, Sfântul Ștefan este sărbătorit cu diverse obiceiuri. În Muntenia, se împart pâinici rotunde, numite „pâinicile lui Ștefan”, făcute din aluat dulce și unse cu miere, care sunt sfințite în biserică. Se spune că aceste pâinici amintesc de pietrele folosite pentru a-l ucide pe Sfântul Ștefan. De asemenea, în această zi este recomandat să oferiți o icoană a Sfântului Ștefan sau o candelă aprinsă cuiva drag, pentru a aduce spor casei și sănătate.
Printre numele celebrate de Sfântul Ștefan se numără Ștefan, Ștefania și derivatele acestora. Așadar, 27 decembrie este și un prilej de a spune „la mulți ani” celor care poartă aceste nume.