Sfântul Nectarie, vindecătorul de cancer | Tradiții și obiceiuri: Ce trebuie să faci astăzi pentru a fi sănătos tot restul anului

Sfântul Nectarie de la Eghina este prăznuit în fiecare an pe 9 noiembrie de către Biserica Ortodoxă. Această sărbătoare este marcată de creștinii ortodocși prin respectarea unor tradiții și obiceiuri care sunt considerate a aduce noroc și sănătate. Sfântul Nectarie este recunoscut ca vindecător al cancerului și al altor boli grele, conform scrierilor bisericești.

Sfântul Nectarie s-a născut în anul 1846 în Silivria, o localitate apropiată de Constantinopol. Încă de la o vârstă fragedă, el a arătat o mare iubire față de Dumnezeu. Prin darul facerii de minuni, el a fost preaslăvit de către Dumnezeu și a fost numit „Taumaturgul” sau „Vindecătorul”. Sfântul Nectarie a trecut la cele veșnice în data de 8 noiembrie 1920 și a fost înmormântat în ctitoria sa de pe insula Eghina.

Rugăciuni și tradiții de sărbătoarea Sfântului Nectarie

Sărbătoarea Sfântului Nectarie este marcată prin rugăciuni speciale pentru vindecare, căsătorie și naștere de copii. Enoriașii merg la biserică și se roagă Sfântului Nectarie, cerându-i ajutorul în vindecarea cancerului și a altor boli grele. Se spune că cei care își îndreaptă gândurile către cei aflați în suferință vor fi feriți de boli prin intermediul Sfântului Nectarie.

Un alt obicei este aprinderea unei candele sau a unei lumânări în casă și făcerea semnului sfintei cruci de fiecare dată când se pronunță numele Sfântului Nectarie. Aceasta este o formă de manifestare a credinței și de aducere de mulțumire pentru ajutorul primit prin intermediul Sfântului.

Rugăciunea către Sfântul Nectarie

De sărbătoarea cu cruce neagră a Sfântului Nectarie de la Eghina, creștinii ortodocși pot rosti o rugăciune puternică, considerată a vindeca orice boală. Această rugăciune este adresată Sfântului Nectarie și este considerată a fi făcătoare de minuni.

„O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, pri­mește a­ceastă puțină rugăciune de la noi, nevred­nicii robii tăi, căci către tine, ca la un ade­vărat izvor de tămăduiri și grabnic fo­lo­sitor și ajutător prea­minunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu la­crimi fier­binți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră.

Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la sus­pinele noastre și nu ne trece cu ve­derea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas nea­jutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulți­mea tă­mă­duirilor pe care le-ai făcut, nou doc­tor fără-de-arginți arătându-te. Nu cu­noaș­tem nici sufe­rință și nici durere pe care să nu le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bol­navi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ie­rarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugă­ciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecu­vântăm pe Dum­nezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”