Familiile regale din Europa, deși și-au pierdut mult din puterea politică, continuă să fie implicate în numeroase scandaluri care le pun în dificultate chiar și pe plan internațional. Marius Borg Høiby, fiul prințesei moștenitoare a Norvegiei, a admis recent că și-a agresat iubita sub influența drogurilor, generând reacții intense în țară. Prim-ministrul norvegian, Jonas Gahr Støre, a abordat situația afirmând că „familia regală a Norvegiei este o familie cu niște probleme clare”.
În timp, 12 monarhii europene, printre care se numără Danemarca, Suedia, Marea Britanie și Spania, au reușit să se mențină, deși au renunțat la o bună parte din influența politică. Totuși, acestea, alături de familii regale fără tronuri actuale, sunt adesea sursa scandalurilor publice. Un alt exemplu de notorietate este prințul Laurent al Belgiei, care a fost sancționat de guvern pentru vizite oficiale neautorizate sau participări la evenimente fără aprobare oficială.
Un scandal semnificativ a fost cel al regelui Juan Carlos I al Spaniei, care a abdicat și s-a autoexilat după acuzațiile de corupție și comportamentul nesăbuit, cum ar fi trofeul său de vânătoare din Botswana. În urma acestora, spaniolii au cerut reformarea constituției. Scandalurile continuă însă și cu familia regală a Marii Britanii, unde Prințul Andrew a fost implicat în controverse majore legate de Jeffrey Epstein.
Monarhiile își păstrează strategiile de gestionare a crizelor, scoțând din lumina reflectoarelor membrii implicați în scandaluri, așa cum explică istoricul Robert Aldrich. În România, prințul Paul al României, condamnat pentru acte ilegale, a fost recent arestat în Malta, dar nu a fost extrădat.
Robert Aldrich subliniază că, de-a lungul timpului, dinastiile regale au arătat o capacitate remarcabilă de a rezista scandalurilor, cu ajutorul relațiilor publice și al avocaților care le apără interesele.