Consiliul Gardienilor din Iran, format din clerici fundamentaliști care decid cine poate participa la alegerile din această țară, a stabilit că șase dintre cei 80 de candidați înscriși în cursa pentru a-l înlocui pe Ebrahim Raisi pot candida în alegeri, relatează CNN. Majoritatea acestora sunt extremiști duri ai regimului.
Dintre cei 80 de candidați inițiali, doar șase persoane au fost aprobate în cadrul acestei proceduri care are loc mereu în alegerile iraniene, o măsură prin care regimul se asigură că reformiștii nu au nicio șansă să ajungă la putere. Din cele patru femei care se aflau pe listă, niciuna nu a fost aprobată.
Printre candidații care au primit undă verde se numără Mohammed Baqer Qalibaf, actualul șef al parlamentului și fost membru al Gărzilor Revoluției, și Saeed Jalili, fost negociator la tratatul nuclear și fost șef al Consiliului Național Suprem de Securitate. Acești doi candidați sunt cei cotați cu cele mai mari șanse, ambii făcând parte din elita regimului și cunoscuți pentru pozițiile lor rigide în interiorul teocrației de la Teheran. Ambii l-au susținut pe Raisi, la rândul său un extremist, la alegerile precedente.
Pe listă mai sunt incluși și alți candidați extremiști: Amir Hossein Ghazizadeh Hashemi, Alireza Zakani și Mostafa Pour Mohammad.
Singurul candidat reformist este Masoud Pezeshkian, un parlamentar care a fost și vicepreședintele forului în 2016 și 2020. Totuși, alegerile din Iran nu sunt nici corecte, nici libere, așa că și dacă ar avea o șansă să câștige, un candidat reformist ar fi rapid îndepărtat prin fraudarea votului. În timpul protestelor de după moartea Mahsei Amini, în septembrie 2022, Pezeshkian a spus într-un interviu: „Este vina noastră. Nu vrem să implementăm credința religioasă prin folosirea forței. Este imposibil științific”.
Absent din lista de candidați aprobați rămâne fostul președinte Mahmoud Ahmadinejad, marginalizat deja de ceva timp în interiorul regimului. Moartea lui Raisi și acest vot care îi urmează vin într-o perioadă extrem de dificilă pentru regimul teocratic de la Teheran, confruntat cu probleme mari și pe plan intern, dar și pe plan extern. Economia Iranului este lovită puternic de sancțiunile americane, populația sa tânără este tot mai puțin receptivă la regim și tot mai nemulțumită, în timp ce adversarii săi externi, mai ales Arabia Saudită și Israelul, pun tot mai multă presiune.
Votul din 28 iunie vine și pe fondul unei încrederi generale tot mai reduse în regim, caracterizată de o prezență tot mai mică la vot. La ultimele alegeri, în martie, prezența a fost cea mai mică de la fondarea regimului, în 1979, în ciuda eforturilor guvernului.