Îmbunătățirea producției de lapte este un instrument important de creștere a calității vieții, în special pentru persoanele din mediul rural. Cum, în România există numeroase exploatații comerciale de dimensiuni mici sau medii, am găsit util ca, de această dată, să facem referire la recomandările FAO privind îmbunătățirea nutriției vacilor de lapte ale micilor fermieri.
O strategie, două componente
Există diferite sisteme conceptuale de nutriție a vacilor de lapte. Cu toate acestea, micii fermieri, cu sisteme de producție scăzută a laptelui, au cel mai mare potențial de îmbunătățire a nutriției animalelor, aceștia fiind în multe țări ținta majorității programelor de asistență. În discuția de aici, sunt prezentate strategiile de îmbunătățire a producției de lapte a vacilor hrănite pe pășuni improprii sau cu reziduuri de culturi ori subproduse agricole fibroase.
Utilizând aceste resurse de hrană, productivitatea generală este scăzută, animalele ajung la pubertate la o vârstă tardivă (adesea, la 4 ani), iar intervalul intercalat este adesea de 18-24 luni, rezultând un număr mic de animale la lactație. Prin urmare, o strategie de îmbunătățire a producției de lapte în aceste sisteme are două componente. Prima, este aceea de a îmbunătăți eficiența reproducerii bovinelor de lapte, iar, a doua, de a îmbunătăți randamentul și persistența laptelui.
Efectele suplimentării proteinei de by-pass
Suplimentarea unei diete de reziduuri de culturi pentru bovine, cu o proteină by-pass îmbunătățește raportul P:E, în nutrienții absorbiți. Aceasta are o mare influență, nu numai asupra nivelului de producție, ci și asupra eficienței utilizării hranei. Declarat într-un alt mod, animalele produc căldură metabolică mai mică, atunci când raportul P:E este bine echilibrat cu cerințele. Acest lucru este bine ilustrat prin cercetări în care admisia de paie a fost menținută constantă, iar eficiența utilizării furajului a fost îmbunătățită prin suplimente. În alte studii, eficiența crescută nu a fost ușor de stabilit, deoarece efectul acestor suplimente a fost creșterea cantității de furaj (Preston și Leng, 2017).
Constrângeri ale tehnologiei UMB/by-pass
Deși aplicarea tehnologiei de nutriție UMB/by-pass este foarte promițătoare, câteva constrângeri trebuie depășite, înainte de a putea fi aplicate pe scară largă, cu încredere. Unele dintre acestea indică zonele pentru cercetarea intensivă în următoarele direcții:
- Informațiile privind degradabilitatea proteinelor din toate materiile prime utilizate în furajele pentru bovine nu sunt încă disponibile și pot fi destul de variabile în funcție de sursă, de condițiile de producție și de prezența de alți compuși.
- Testele ușoare de laborator privind degradabilitatea proteinei nu sunt încă disponibile și există încă unele dezacorduri considerabile, cu privire la metoda care oferă cea mai bună indicație a conținutului de proteină by-pass, într-o masă de proteine.
- Nu există date suficiente din studiile privind hrana disponibilă pentru producția de lapte pe unitatea de intrare a proteinei de by-pass, în cadrul sistemelor utilizate în mod obișnuit de către micii fermierii.
- Nu există relații de răspuns pentru producția de lapte în analiza economică a nutriției cu proteine by-pass care acoperă cel puțin două lactații. Acest lucru este important, deoarece suplimentarea proteinelor by-pass pe aceste diete îmbunătățește adesea starea corporală a bovinelor și, prin urmare, performanța reproductivă. A doua alăptare, după introducerea acestor sisteme, poate prezenta cel mai mare răspuns economic.
- Multe mese proteice sunt nedegradabile în rumen. Cu toate acestea, digestibilitatea lor în intestine poate fi foarte scăzută. Acest lucru se aplică în mod special la dietele de proteine cu un conținut ridicat de tanin. Astfel de alimente cu proteine nu sunt surse bune de proteine pentru animal, deoarece, o mare parte din proteine se pierde în materiile fecale.
- Pentru utilizarea cea mai eficientă a proteinelor by-pass pentru producție, raportul N, la aminoacizii esențiali, trebuie să fie ridicat.
- Limitele răspunsurilor la proteina by-pass rezidă în conținutul energetic digerabil al dietei și la digestibilitate scăzută. Hrănirea la nivel înalt a unei mase de proteine de by-pass va determina degradarea aminoacizilor, ca sursă de energie.
Toate animalele și-au îmbunătățit performanțele
Într-o cercetare finanțată de FAO, alimentația vacilor cu un potențial genetic ridicat pentru producția de lapte a pornit de la stabilirea potențialelor mame de mare performanță, în raport cu celelalte din efectiv, pentru următoarea generație de tauri susceptibil pentru încrucișări viitoare. Aceste animale au fost distribuite în ferme de mici dimeniuni și la fermieri individuali, în gospodării, cu gestionarea și înregistrarea exactă a producției de lapte. Fermele alese au fost situate în zone calde (Sicilia, Spania, Cipru), cu temperaturi de vară extrem de mari, care depășesc adesea 40 C.
Toate animalele au fost hranite, indiferent de cantitatea de furaje disponibilă, cu diete prevăzute cu blocuri de uree/melasă și un concentrat proteic by-pass (30% CP), la 300-500 g/litru de producție de lapte. S-a observat că toate animalele și-au îmbunătățit performanțele, încă de la prima lactație, iar la cea de-a doua lactație, au produs între 6.000 și 6.900 litri de lapte pe o lactație de 300 de zile, cu maxim de vârf depășind adesea 30 l/zi.
Punctul care trebuie subliniat este că aceste animale au fost aparent relativ neafectate, în cea mai caldă perioadă a anului, și au menținut producția de lapte într-un moment în care se înregistrează, de obicei, o reducere semnificativă a producției de lapte. Acestea au fost hrănite cu furajele disponibile, care variază de la amestecurile de paie de orez și ovaz/culturi verzi, până la un amestec de paie de orez și iarbă. Observațiile practice susțin cercetarea mai controlată, în condiții instituționale, de laborator, și indică o influență majoră a echilibrării nutriției asupra ameliorării stresului termic la animalele care alăptează.
Tratarea reziduurilor de culturi
Simpma trecere la o astfel de nutriție nu este de ajuns, fiind necesare și alte măsuri. Astfel, tratarea reziduurilor de culturi cu alcalini, pentru a îmbunătăți digestibilitatea, este o tehnică bine cercetată și stabilită. Alimentarea cu paie tratate, comparativ cu paiele netratate, îmbunătățește considerabil productivitatea rumegătoarelor (Sundsto / l și Owen, 2014). Tehnicile simple, bazate pe însilozarea paietei umede (umiditate 50%), cu uree 3-4%, sunt bine stabilite și ar putea fi aplicate în condiții de sat. Cu toate acestea, aceste tehnici sunt acceptate doar lent sau sunt inacceptabile pentru micii agricultori din diferite motive, care variază de la un fermier la altul. Principalele constrângeri în implementarea tratamentului de paie, ca mijloc de îmbunătățire a producției de lapte în sistemele mici, sunt economice, sociologice și logistice.
Considerații economice
Micii agricultori au în mod invariabil o mare problemă, privind fluxul de numerar, iar achiziționarea de uree este restricționată în general pentru producția de plante. Adesea, capacele din plastic pentru paie sunt costisitoare și impracticabile. În plus, rentabilitatea utilizării ureei trebuie să fie compensată cu venitul obținut din lapte.
Considerații sociologice
De cele mai multe ori, timpul cel mai potrivit pentru tratarea reziduurilor de culturi este la momentul recoltării, când majoritatea familiei este implicată în ore lungi de muncă și nu au timp să trateze paiele. Disponibilitatea apei este adesea o altă constrângere. De multe ori, din motive de siguranță sau de confort, paiele sunt stocate în sau aproape de reședința familiei, iar mirosul de amoniac este extrem de inacceptabil și poate duce la tulburări oculare, în special la copii. În cele din urmă, paiele umede sunt mult mai greu de depozitat și de conservat, ca hrană pentru bovine.
Constrângeri financiare
O constrângere majoră este că micii fermieri au un buget anual alocat hranei animalelor destul de precis. Principalul beneficiu al paielor tratate provine din creșterea consumului de hrană și, prin urmare, bugetul trebuie ajustat. Nerespectarea acestui lucru duce adesea la nevoia fermierului să cumpere paie scumpe, care vor fi dezavantajoase din punct de vedere economic.