La data de 17 aprilie, o coloană de tancuri și camioane rusești a părăsit regiunea Nagorno-Karabah, marcând retragerea oficială a trupelor de menținere a păcii rusești prezente acolo din 2020. Steagul Rusiei a fost coborât de la baza militară din zonă, semnalând sfârșitul unei ere de influență militară rusă în această regiune disputată din Caucazul de Sud.
Decizia de a retrage trupele reflectă o schimbare strategică majoră a Kremlinului, care acum prioritizează securitatea economică în Caucazul de Sud în fața menținerii controlului militar. Un val semnificativ de aproximativ 100.000 de armeni din Nagorno-Karabah a urmat preluării rapide a regiunii de către trupele azere din septembrie 2023, pe fondul neintervenției forțelor ruse.
Azerbaidjanul, având resurse considerabile de petrol și gaz, și o armată puternică, devine o forță importantă în regiune. Țara are totodată graniță comună cu Rusia și legături economice profitabile atât cu Rusia, cât și cu Occidentul. În paralel, Armenia și Georgia traversează perioade de tranziții politice semnificative. Armenia, un aliat tradițional al Moscovei, începe să se orienteze tot mai mult spre Occident, în timp ce Georgia, renunțând la apropierea de Europa și SUA, adoptă o cale mai apropiată de vecinii săi autoritari.
În contextul în care sancțiunile occidentale împotriva Rusiei devin tot mai dure, Moscova caută să construiască noi rute comerciale și parteneriate în regiune. Azerbaidjanul ar putea deveni un hub strategic pentru gazul rusesc care să fie transportat spre piețele internaționale ocolind sancțiunile, cu sprijinul Turciei.
Una dintre rutele cheie în planurile Rusiei și Azerbaidjanului este Coridorul Zangezur, care ar lega teritoriul principal al Azerbaidjanului de exclava Nahicevan, creând o legătură directă cu Iranul. Deschiderea acestei rute de 43 de kilometri ar oferi Rusiei o conexiune feroviară directă cu Teheranul, un furnizor crucial de arme pentru Moscova.
De asemenea, acest coridor ar reactiva o veche rută, Coridorul Persan, folosită în al Doilea Război Mondial pentru transportarea ajutoarelor către Uniunea Sovietică. Planul ar reprezenta, de asemenea, o amenințare majoră pentru Armenia, care ar putea vedea granița sa de sud sub control ruso-azer. Armenia depinde în proporție de 85% de gazul rusesc, 90% de grâul rusesc și de combustibilul necesar funcționării singurei sale centrale nucleare, care produce o treime din energia electrică a țării.
După retragerea din Nagorno-Karabah, atenția s-a îndreptat și spre situația din Abhazia, o regiune separatistă din nord-vestul Georgiei. Există speculații că Rusia ar putea ajunge la o înțelegere cu Georgia, similară cu cea stabilită cu Azerbaidjanul, prin care Moscova permite Georgiei să-și recapete controlul asupra Abhaziei în schimbul renunțării la ambițiile euro-atlantice.