Georgiana Nabbout, o româncă stabilită în nordul Libanului, oferă o relatare detaliată despre condițiile dificile cu care se confruntă locuitorii și refugiații din zonă în contextul intensificării conflictelor. Ea povestește cum, de o săptămână, țara este sub teroarea bombardamentelor continue, iar oamenii trăiesc cu teama constantă ca rachetele sau bombelor să le lovească locuințele.
„Situația din Liban este cât se poate de tensionată. Sudul și Beirutul au fost distruse în mare parte, clădirile sunt la pământ, iar noi aici în nord avem raiduri zilnice, efectiv ne trezim la sunetul avioanelor, tresărim de fiecare dată când auzim un zgomot mai puternic, pentru că nu știm exact despre ce este vorba, dacă este un avion inamic sau orice altceva. Întreaga țară este paralizată de această stare de incertitudine, de angoasă, de frică,” a spus Georgiana.
Refugiații proveniți din sudul Libanului s-au adăpostit în locuri improvizate, cum ar fi școli sau containere, dormind adesea pe saltele subțiri sau chiar pe marginea autostrăzilor. Georgiana și echipa sa de voluntari, alături de care lucrează în intervenții umanitare, oferă ajutor celor afectați prin distribuirea de alimente, haine, medicamente și produse de igienă.
„Noi suntem o echipă de voluntari care aparține de Biserica Protestantă, dar încercăm să facem tot ce putem pentru a oferi ajutor. Disperarea este mare! Ca româncă, sigur că mă gândesc în fiecare zi că mi-ar fi fost mai bine în țara mea, însă acum este momentul când știm că trebuie să ne sprijinim unii pe alții,” adaugă ea.
Georgiana Nabbout concluzionează că, deși situația este deplorabilă și țara este distrusă, speranța nu a dispărut. „Sperăm că se va termina războiul cât se poate de repede și ne rugăm, ne rugăm în fiecare zi,” a încheiat ea.
Locuitorii și refugiații continuă să suporte povara războiului, într-un climat de nesiguranță și teamă omniprezentă.