Coliziunile și exploziile neprevăzute din spațiu au dus la formarea a zeci de mii de resturi monitorizate și milioane de obiecte greu de depistat. Cercetătorii avertizează asupra pericolului traficului spațial, care necesită acțiuni urgente pentru a evita o catastrofă iminentă.
Un incident alarmant a avut loc în noiembrie, când o bucată de gunoi spațial s-a apropiat amenințător de Stația Spațială Internațională (SSI). Astronauții de la bord s-au pregătit pentru ce era mai rău înainte ca o navă spațială rusească atașată să schimbe traiectoria stației, îndepărtând-o de pericol. Acest manevră a evitat un posibil impact ce ar fi putut duce la depresurizarea segmentelor SSI și ar fi complicat întoarcerea astronauților pe Terra.
Acest tip de incidente nu sunt izolate. De la trimiterea primilor astronauți în noiembrie 2000, SSI a trebuit să evite numeroase coliziuni, pe măsură ce numărul obiectelor spațiale a crescut constant. Potrivit NASA, riscurile sunt în creștere și pentru tehnologiile pe care le folosim zilnic, precum sateliții de comunicații și sistemele GPS.
Dr. Vishnu Reddy de la Universitatea din Arizona a remarcat creșterea exponențială a numărului de obiecte lansate, avertizând asupra unei posibile crize descrise de Sindromul Kessler, un fenomen ipotetic care descrie un domino de coliziuni și fragmentații care pot satura orbita terestră cu resturi.
Din 1957, au avut loc peste 650 de evenimente care au generat resturi, incluzând accidente și teste de arme. Printre cazurile notabile, în 2009, satelitul rusesc Kosmos 2251 s-a ciocnit cu satelitul Iridium 33, creând un nor mare de fragmente. Recent, un satelit meteorologic s-a destrămat, generând cel puțin 50 de resturi noi, conform LeoLabs.
Pericolele reprezentate de evenimente mai mici sunt și ele frecvente și îngrijorătoare, deoarece obiectele se deplasează cu viteze mari, putând provoca daune chiar și la impacturi cu resturi mici, cum sunt stropii de vopsea. Obiectele mai mici decât o minge de tenis rămân însă nedetectabile pentru monitorizare.
Orbita joasă a Pământului găzduiește mii de sateliți și este cea mai predispusă la o supraîncărcare. Dacă un fenomen de tip Kessler ar debuta, o criză pe acea orbită ar implica oprirea lansărilor și distrugerea tehnologiilor spațiale esențiale.
Carolin Frueh de la Universitatea Purdue subliniază dificultatea calculării precise a momentului declanșării unui asemenea efect în lanț. Cercetătorii nu exclud posibilitatea ca fenomenul să fi început deja.
Expertele compară problema cu poluarea cu plastic a oceanelor, avertizând despre nevoia unei gestiuni mai responsabile a resurselor spațiale. Stratagemele de prevenire a acumulării de resturi includ dezvoltarea tehnologiilor de curățare a acestora și înăsprirea reglementărilor privind explorările spațiale.