Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii în România începând cu anul următor, însă în Capitală peste 200.000 de proprietari nu le-au instalat încă. În contextul acestei schimbări legislative, întregul sistem de facturare pentru încălzirea locuințelor va fi regândit, costurile de montare ale acestor dispozitive fiind, în medie, de 200 de lei. Ulterior, firmele care se ocupă de citirea repartitoarelor percep un tarif lunar de aproximativ 7 lei pentru fiecare calorifer.
Această măsură are ca scop calcularea facturii pe baza datelor transmise de repartitoarele montate. Domnul Cornel, pensionar din sectorul 2, a montat repartitoare în apartamentul său pentru a economisi bani. Acesta spune: „Dăm caloriferul cât mai puțin și lăsăm doar noaptea când ne culcăm să dea căldură. Plătim cam 200-300 de lei.” În schimb, domnul Gabriel refuză tehnologia, considerând că facturile sunt mai mici atunci când toată scara blocului este încălzită: „Omul tinde să facă economie și dacă celălalt din stânga, dreapta, sus, jos, face și la el o temperatură mai acceptabilă și din cauza asta se plătește mai mult.”
Marius Zaharia, președinte de bloc, explică funcționarea repartitoarelor: „Ca și într-un calorifer, avem un tur și un retur. Teoretic, pe această țeavă vine apa caldă, pe aceasta, iese. Acesta este contorizat și măsurat și pe intrare și pe ieșire de un termostat și un senzor.” România are aproximativ un milion de locuințe conectate la sistemul centralizat, dintre care aproape jumătate nu au repartitoare montate. Administratorii de bloc susțin că facturile se pot modifica după montarea repartitoarelor în tot blocul.
Costurile de montare sunt în medie 200 de lei, iar ulterior există un tarif lunar de aproximativ 7 lei per calorifer pentru citirea datelor transmise. Mihai Mereuță, reprezentant asociații de locatari, afirmă: „Pot crește prin repartizare un anumit apartament, dar per total, pe clădire, pe branșament, nu există nici o clădire în toată existența sistemului în care să fi crescut consumul.”