Religia dacilor
Religia dacilor se fundamenta pe credința în nemurire și aveau rituri bazate pe această credință de nestrămutat. Potrivit datelor oferite de istorici și arheologi, aceștia trimiteau soli pentru Zamolxis o dată la 5 ani. În urmă cu 2 500 de ani, Zamolxis, era un om îndumnezeit care explorase întreaga lume. Acesta convinge un popor întreg să creadă în nemurire. Reforma spirituală a acestuia a fost realizată undeva în secolul al VII lea înainte de Hristos, susțin anumiți cercetători.
Sunt arheologi care atestă începutul religiei dacilor undeva prin secolul I înainte de Hristos. Sunt semnalate niște schimbări profunde legate de riturile mortuare. Se pare că nu au fost identificate niciun mormânt, fie el de rege sau om de rând. Acest fenomen de dispariția a mormintelor ar data de prin secolul al II-lea î. Hr. În schimb pot fi regăsite foarte multe monumente de cult. Putem găsi numeroase centre religioase pandacice. Numeroase sanctuare.
Drumul spre Zamolxis
Pentru daci pierderea de vieți omenești nu era o tragedie. Se aruncau înainte în războaie, convinși că moartea este o cale spre zei. Înainte de-a merge la război se împărtășeau cu apă din Dunăre. Erau războinici luptau fără teamă. Aceștia, o dată la 5 ani trimiteau câte o solie către Zamolxis.
„Trimiterea se făcea în felul următor: se trăgea la sorţi unul dintre Daci, i se înşirau toate câte are să-i transmită zeului şi apoi era azvârlit în sus spre a cădea în trei lănci fixate cu vârfurile în sus. Dacă solul murea străpuns, ei credeau atunci că Zamolxis le e favorabil şi că a primit cererile lor. Dacă nu murea însă, atunci ei dădeau vina pe sol, spunând că e om rău şi trimiteau pe altul în locul lui”. Consemnează istoricul Giurescu.
Sanctuarele
Religia dacilor nu celebra prin morminte plecarea oamenilor. Existau mai multe tipuri de sanctuarele. Prima categorie de sanctuare era asemănătoare celor grecești, acestea pot fi găsite în zona de munte. Din ele s-au păstrat fundamentele pe care erau dispuși stâlpii, formând un fel de dreptunghi. Cele mai răspândite sanctuare erau cele rotunde. acestea erau făcute din lemn și din cărămizi de pământ. Cunoșteau o răspândire foarte largă. Existența lor este atestată din vestul Daciei (Pecica) până la estul ei extrem. Astfel, se pot găsi și în cetățile de la Brad și Poiana.
