Rebelii Hayat Tahrir al-Sham (HTS) au avut o victorie majoră prin capturarea de echipamente militare semnificative de la regimul Assad în timpul prăbușirii recente a guvernului sirian. Această situație a stârnit comparații cu retragerea Statelor Unite din Afganistan de acum câțiva ani. Forțele guvernamentale siriene s-au dezagregat brusc, permițând rebeliunii să preia controlul asupra unui număr impresionant de arme și echipamente.
Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI) precizează că, între 1950 și 1991, 94% din importurile de arme ale Siriei au provenit din Uniunea Sovietică, Rusia oferind ulterior asistență semnificativă. În războaiele anterioare și pe parcursul conflictului civil începând cu 2011, Siria a primit numeroase tancuri, vehicule blindate, avioane de luptă și echipamente de artilerie din partea Rusiei.
Cu toate acestea, conform monitorului de conflicte Oryx, organizatorii ofensivei rapide a HTS au obținut controlul asupra a cel puțin 150 de tancuri, 75 de piese de artilerie și alte vehicule blindate, în urma sprijinului militar semnificativ acordat de Rusia regimului Assad. Deși pierderile exacte nu sunt încă clar definite, rebelii au fost împiedicați parțial în a profita pe deplin de aceste capturi din cauza atacurilor recente ale Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF).
IDF a desfășurat bombardamente care au vizat distrugerea capacităților militare ale regimului Assad, afirmând că 70-80% din arsenalul militar a fost eliminat. Mai mult, o parte din armament a fost deturnat de grupuri asociate Iranului, ajungând în regiuni precum Libanul.
Retragerea forțelor americane din Afganistan a lăsat în urmă echipamente în valoare de miliarde de dolari și a creat precedente pentru redirecționarea armamentului capturat. Cu toate acestea, diferențele între pierderile din Siria și Afganistan devin clare când se ia în considerare utilitatea armamentului pierdut de Rusia. Rusia a pierdut vehicule de luptă și echipamente de valoare semnificativă care ar fi fost extrem de utilizabile în razboiul său actual cu Ucraina.
Impactul acestor pierderi asupra puterii militare a regimului Assad și relațiile Rusiei cu regiunile influențate rămâne de observat, însă intelectualizarea situatiei indică efecte substanțiale asupra echilibrului strategic regional.