Descoperirea unui „călăreț” îngropat sub ruinele catedralei Notre Dame din Paris a stârnit curiozitatea specialiștilor. Rămășițele au fost găsite în 2022 sub naosul catedralei, într-un sarcofag sigilat amplasat lângă cel al marelui preot Antoine de la Porte, în timpul săpăturilor efectuate după incendiul din 2019.
O analiză realizată de experții criminaliști de la Institutul criminalistic al Spitalului universitar din Toulouse a relevat că scheletul prezenta urme de tuberculoză osoasă, meningită cronică și semne că bărbatul petrecuse mult timp călare. Aceste indicii au sugerat o posibilă identitate pentru rămășițele găsite. Dr. Éric Crubézy, profesor de antropologie la Universitatea din Toulouse, a emis ipoteza conform căreia acestea aparțin poetului renascentist Joachim du Bellay. „Corespund toate criteriile portretului” acestuia, a declarat Crubézy.
Joachim du Bellay, născut în 1522 în Anjou, Valea Loirei, a fost un poet renascentist francez. A cunoscut renume prin opere care apărau valoarea literaturii franceze, rivalizând cu cea a Greciei Antice și a Romei. După o viață marcată de probleme de sănătate, el a murit în 1560. Se credea că rămășițele sale au fost îngropate la Notre Dame, alături de ruda sa Jean du Bellay, ale cărui rămășițe au fost descoperite sub capela aceluiași lăcaș.
Această descoperire a subliniat, însă, și diferențele de opinie dintre arheologi. Christophe Besnier, coordonator al săpăturilor și arheolog în cadrul INRAP, a indicat că izotopii din oase sugerează o copilărie petrecută în regiunea pariziană sau la Lyon, nu în Anjou. Totuși, Crubézy a contraargumentat că Joachim ar fi crescut sub grija lui Jean du Bellay la Paris, sprijinindu-și teoria.
Consensul privind identitatea „călărețului” încă nu a fost atins, dar Dominique Garcia de la INRAP a declarat public că „vârsta și patologia sunt suficiente pentru a asigura o remarcabilă soliditate statistică” în susținerea ipotezei.