Pe lista problemelor cu care mediul se confruntă la ora actuală se află, pe un loc fruntaș, pungile de plastic. Însă menirea lor a fost gândită altfel.
Când pungile de plastic au fost inventate, în 1959, în Suedia, cel care le-a creat, a avut cu totul alte intenții. În ziua de azi, însă, ele au ajuns să aibă o durată de viață foarte redusă în uzul oamenilor. Partea mai puțin bună este că, deși punga respectivă ajunge la gunoi, scăpând de ea, aceasta se descompune într-o foarte mare perioadă de timp.
Oamenii foloseau înainte pungi din hârtie, ce nu poluează, doar că pentru realizarea lor s-ar fi tăiat un număr uriaș de copaci și impactul negativ asupra atmosferei ar fi fost prea mare.
Sten Gustaf Thulin a găsit astfel modalitatea prin care o pungă ușoară să fie creată și care să poată rezista mult timp, fiind reutilizabilă. Ideea pungilor de plastic urma să reducă în mod considerabil tăierea copacilor, atmosfera nemaiavând de suferit.
Din păcate, cu timpul, pungile de plastic au început să fie folosite diferit și în loc să fie refolosite, comoditatea i-a făcut pe oameni să le arunce după câte o singură utilizare. În felul acesta, au devenit unul dintre factorii poluanți.
Sigur, alternative există: fie pungile din bumbac, fie pungile din hârtie, doar că producerea lor necesită consumarea prea multor resurse. Din acest motiv s-a dorit o pungă de plastic, care să poată fi folosită de mai multe ori, ea obținându-se mult mai ușor și în cazul ruperii putând fi reciclată.