Ratele de mortalitate din fermele de lapte sunt mult mai mari decât cele din fermele de bovine pentru carne sau de viței. Cu toate acestea, pierderile cauzate de mortalitate nu au fost studiate foarte intens, iar estimările sunt destul de variabile. Cu excepția cazului în care se concentrează asupra monitorizării deceselor, fermierii pot subestima cantitatea de pierderi a bovinelor adulte.
Potrivit Sistemului European de Monitorizare a Sănătății Animale (EAHMS-Dairy), 5,7% din vacile de lapte mor anual. Acest nivel crescut de mortalitate reprezintă o problemă, atât din punctul de vedere al pierderilor financiare, cât și al bunăstării animalelor compromise, după cum indică un studiu efectuat de Universitatea din Copenhaga și coordonat de Franklyn Garry, cercetător asociat.
Rată de mortalitate în creștere
Informațiile din sistemele computerizate de înregistrare sugerează că ratele de mortalitate au crescut continuu în ultimii 10 ani. În unele state, mortalitatea la vacile adulte depășește 10% pe an. Însă foarte puține studii formale s-au concentrat asupra acestei chestiuni, deși pierderile sunt o problemă extrem de importantă. Nu numai că aceste pierderi reprezintă un dezastru economic, ci reprezintă și probleme foarte importante privind bunăstarea animalelor.
Majoritatea studiilor privind mortalitatea vacilor de lapte s-au concentrat în primul rând asupra ratelor de sacrificare și a diminuării efectivelor, mai degrabă, decât asupra pierderilor de deces ”per se”. Iar studiul efectuat la începutul anului 2017 arătă că, din totalul perderilor, 94% dintre animale au fost sacrificate. Motivele pentru care au fost sacrificate vacile au fost: insuficiența reproducerii, problemele legate de mastită și uter, rănirea, alte boli, alte motive diferite. Prin urmare, în medie, majoritatea covârșitoare a vacilor de lapte care părăsesc fermele nu sunt potrivite spre vânzare, ca animale de producție de lapte, iar aproximativ 50% din aceste vaci pleacă din cauza bolilor sau a unor probleme de vătămare, în loc să fie eliminate în mod selectiv, din cauza fertilității scăzute sau a productivității laptelui.
O revizuire recentă a literaturii de specialitate a făcut diferența între vacile care au fost eutanasiate și care au murit neasistate. Cauzele înregistrate de deces au fost relativ uniforme, în cadrul studiilor și au fost clasificate ca: accidente, tulburări de făt, afecțiuni digestive, tulburări locomotorii, tulburări metabolice, tulburări ale ugerului, alte motive cunoscute și motive necunoscute. Studiul EAHMS Dairy a înregistrat cauze de deces similare cu cele stabilite prin revizuirea literaturii, documentând procentul de decese determinate de: eutanasia cauzată de tulburare sau rănire (20,0%); mastită (16,5%); probleme de îngrijire (15,2%); probleme respiratorii (11,3%); scoruri, diaree sau alte probleme digestive (10,4%); lipsa de coordonare sau depresie severă (1,0%); otravă (0,4%); alte motive cunoscute (10,2%); motive necunoscute (15,0%).
Rată mică a necropsiilor
Cauza morții introdusă în sistemele de înregistrare se bazează adesea pe evaluarea și diagnosticarea fermierilor. Se pare că medicii veterinari din sectorul laptelui sunt implicați minim în diagnosticarea cauzei decesului și relativ puține ferme efectuează necropsii, într-un efort de a determina cauza morții. Studiul citat a arătă că, la nivel european, necropsiile au fost efectuate doar la 13% din ferme și doar 4,4% din decese au primit o examinare post-mortem aprofundată. Prin urmare, până în prezent, practic toate studiile privind mortalitatea la vacile de lapte se bazează mai degrabă pe evaluarea fermierilor, decât pe cea veterinară, cu toate că determinarea cauzei morții oferă informații neprețuite, pentru prevenirea deceselor viitoare și îmbunătățirea sănătății efectivului.
Marea problemă: forța de muncă slab pregătită
Majoritatea deciziilor luate în cadrul unui model de producție sunt realizate cu costuri de intrare, ca forță motrice principală, iar posibilele efecte negative asupra animalelor din sistemul de producție sunt considerate probleme care trebuie gestionate ca o consecință. De exemplu, extinderea la scară largă a unei ferme să crească eficiența costurilor de producție, dar extinderile pot fi însoțite de probleme substanțiale cu sănătatea animalelor. În condițiile în care un număr mare de animale sunt importate în efective, pot fi introduse boli. Mai mult, numeroase probleme de sănătate animală sunt predominante și chiar cresc în timp. De aceea, există o nevoie reală ca medicii veterinari să reevalueze sistemele de gestionare a produselor lactate, punând accentul pe sănătatea optimă a animalelor.
O prezentare generală a provocărilor privind sănătatea, cu care se confruntă vacile de lapte, trebuie să recunoască faptul că unele modificări ale zootehniei moderne pot duce la probleme sistematice, legate de îngrijirea animalelor. Din păcate, forța de muncă este formată, în primul rând, din lucrători cu salarii mici, fără abilități extinse și pre-existente, de gestionare a vacilor de lapte. Abilitatea personalului din sectorul laptelui, de a identifica în mod adecvat boala la animalele individuale și de a răspunde cu atenție individuală la animalele individuale, este limitată de amploarea experienței și formării acestora. Ca urmare, majoritatea covârșitoare a vacilor bolnave sunt identificate, diagnosticate și tratate mai degrabă de fermieri, decât de veterinari.
Drept consecință, rezultatele slabe ar putea fi o problemă de gestionare a bolilor clinice deficitare, față de orice probleme preexistente cu fiziologia vacilor. În plus, sistemele de evidență nu se axează pe evaluarea provocărilor legate de sănătate sau a cauzelor problemelor de sănătate ale vacilor. În timp ce aceste sisteme sunt foarte bune la generarea listelor cu acțiuni obligatorii, la monitorizarea producției și a statusului vacilor în efectiv, acestea nu sunt concepute pentru a evalua cauzele și efectele problemelor de sănătate.
Prin urmare, majoritatea fermierilor nu au un acces bun la informațiile de care au nevoie pentru a monitoriza performanțele în materie de sănătate și pentru a identifica schimbări eficiente în materie de gestionare, care ar îmbunătăți rezultatele în materie de sănătate a vacilor. De aceea, componentele unui program de reducere a mortalității la vacile de lapte ar include educația lucrătorilor în sistem, monitorizarea proceselor utilizate și analiza rezultatelor pentru identificarea tendințelor.
Necropsia, un instrument neprețuit
Examinările de necropsie la fermă ar trebui să fie un instrument neprețuit, pentru a ajuta la evaluarea cauzei morții bovinelor adulte, acum fiind rareori efectuată. Acest lucru este în contrast puternic cu alte sisteme de gestionare intensivă a animalelor. Majoritatea medicilor veterinari din sectorul laptelui se concentrează pe efortul considerabil de producție a laptelui, dar nu prea au timp pentru evaluarea mortalității. Aceasta reprezintă o responsabilitate foarte importantă, față de industria produselor lactate, deoarece eforturile de reducere efectivă a pierderilor de mortalitate sunt împiedicate de lipsa de monitorizare și de informare care să ofere o evaluare corectă a problemei.
De aceea, se consideră că lucrătorii din sectorul laptelui ar putea fi pregătiți pentru a monitoriza mai eficient pierderile cauzate de mortalitate și pentru a efectua examinări în cadrul unei exploatații de fermă, în consultare cu medicii veterinari, atunci când medicul veterinar nu poate fi prezent pentru a efectua examinarea pe un exemplar proaspăt decedat. Din păcate, foarte puțini producători sau veterinari au urmărit această abordare care atestă ideea că monitorizarea cauzei actuale a morții nu a fost văzută ca o urmărire valoroasă. Examenele de necropsie vor furniza informații bune, dar trebuie, de asemenea, să dezvoltăm noi sisteme care să permită înregistrarea rezultatelor ca informații utile. Pe cont propriu, diagnosticele de necropsie oferă detalii despre cauza specifică a morții, dar nu oferă neapărat informații despre motivul pentru care a apărut cauza specifică. Prin urmare, informațiile privind necropsia trebuie combinate cu alte informații istorice, despre animalele afectate, pentru a ajuta la schimbările directe de management. Studiile sugerează că cel puțin 50% din pierderile cauzate de moartea bovinelor adulte de lapte sunt determinate de cauze care ar putea fi atenuate printr-o gestionare adecvată.
Modificarea managementului în fermă
Datorită naturii complexe a sistemelor de gestionare, o varietate de cauze sunt responsabile pentru ratele ridicate de boală și mortalitate, cu rate diferite de apariție, pe diferite operațiuni. Gama largă de riscuri de incidență la lactație, pentru afecțiuni comune (febra laptelui: 0,03% -22,3%, RP: 1,3-39,2%, metritis: 2,2-37,3%, ketoză: 1,3-18,3%, LDA: 0,3-6,3, tulpina: 1,8 -30%), atestă complexitatea sistemului. Pentru a aborda în mod adecvat o astfel de problemă complexă, sunt necesare informații mai precise, cu privire la pierderile curente, urmate de modificări ale managementului care abordează problemele care stau la baza acestora.
Acest lucru va necesita modificarea naturii informațiilor utilizate în sistemele de gestionare a fermelor de lapte. Un exemplu de prevalență a mastitei poate ilustra acest punct. Organismul infecțios care provoacă mastita clinică poate avea un impact dramatic asupra rezultatului, indicând și măsuri preventive sau terapeutice adecvate, ca de exemplu: gram negativ față de gram pozitiv, Escherichia coli, față de Staphylococcus aureus. Însă, evaluările și sistemele de înregistrare care urmăresc mastita, fără a identifica alte detalii specifice, nu oferă suficiente informații pentru a promova intervenții eficiente. În mod similar, monitorizarea pierderilor de deces cu termeni generici și efectuarea monitorizării pe baza prezumției nu va permite corectarea problemelor de gestionare care ar putea sta la baza morții.
Desigur, nu va exista un singur răspuns simplu la problema mortalității ridicate din sectorul laptelui. Însă, pașii spre gestionarea acestei provocări vor necesita recunoașterea și definirea problemei, îmbunătățirea sistemelor de informare pentru a furniza detalii necesare pentru luarea de măsuri și monitorizarea măsurătorilor adecvate, care să promoveze o atenție continuă și corecții ale managementului.