Primele acțiuni ale echipei lui Donald Trump după revenirea sa la putere arată intenția de a-și demonstra forța nu prin confruntarea adversarilor, ci prin abordări controversate față de aliații Statelor Unite. În ciuda îngrijorărilor Europei cu privire la posibilele ecouri ale politicilor Washingtonului, asemănătoare declarației lui Dmitri Medvedev, statele europene sunt sfătuite să nu joace rolul de victimă, conform unui articol publicat de Financial Times.
Un studiu sociologic din 1981 realizat de Betty Grayson și Morris Stein privind alegerea victimelor de către infractori oferă perspective interesante asupra modului în care aproprierea victimizării poate fi un factor determinant. Infractorii au selectat victimele pe bază de limbaj nonverbal și comportament, concluzionând că persoanele care se comportau ca victime erau ținte facile.
Alegații recente ale lui Trump referitoare la teritorii precum Groenlanda și Canada, alături de postările lui Elon Musk privind politica britanică, subliniază strategia președintelui ales. Studiul realizat de ECFR în 2024 arată că, în pofida percepțiilor critice din Korea de Sud și Europa, mulți alții îl consideră pozitiv pentru America și pacea mondială. Totuși, atitudinile favorabile ar putea scădea dacă Trump nu va reuși să își respecte promisiunile, inclusiv soluționarea conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu.
Disprețul lui Trump față de normele internaționale este apreciat de țările neoccidentale, iar sub conducerea sa, SUA sunt văzute ca o putere fără camuflaj moralist. În acest context, sondajele ECFR arată că Rusia și China și-au consolidat alianța, în timp ce doar 20% dintre europeni consideră SUA un aliat.
Statele europene sunt îndemnate să nu se grăbească în reacții față de această situație complexă. Ele ar trebui să negocieze constructiv atât în cadrul Uniunii cât și în raport cu partenerii non-occidentali, menținându-și poziția în negocierile privind securitatea regională. O sugestie oferită este ca liderii europeni să acorde prioritate dezvoltării interne, nu doar relațiilor transatlantice.
Astfel, pentru strategia europeana post-20 ianuarie, data ce marchează cel de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump, este critic să nu cedeze influențelor externe și să-si mențină relevanța pe scena internațională.