Premiile Oscar captează atenția rușilor cu succesul filmului „Anora”

Luni dimineață, telespectatorii ruși ai televiziunii de stat au avut ocazia să vadă pentru prima dată o știre despre premiile Oscar, de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, acum trei ani. Filmul „Anora”, care a fost un succes la Hollywood, a fost subiectul unui reportaj dedicat, subliniind distribuția sa formată din actori ruși, cu Iura Borisov în prim plan, nominalizat la categoria cel mai bun actor în rol secundar. „Borisov nu a câștigat un Oscar”, a spus prezentatorul, „dar a primit aprecieri pentru talentul și profesionalismul său de la Robert Downey Jr.”

Regizat de Sean Baker, „Anora” este o poveste care aduce aminte de Cenușăreasa, despre o dansatoare la bară și o relație cu fiul unui oligarh rus bogat. Filmul a reușit să fie apreciat atât în Occident, cât și în Rusia, țară tot mai naționalistă. „Anora” a câștigat cinci premii Oscar, fiind lăudat pentru dialogul autentic în limba rusă și pentru abordarea dinamicii puterii și a luptei de clasă.

Pe fondul conflictului continuu din Ucraina, filmul a ridicat controverse, fiind criticat de regizorul ucrainean Oleksandr Rodnianski pentru tonul său „neliniștitor” și lipsa mențiunilor despre războiul aflat în desfășurare.

Iura Borisov, cunoscut pentru roluri care au promovat narațiunea patriotică a Kremlinului, a lucrat și la filme precum „Kalașnikov” și reprezentări ale lui Aleksandr Pușkin. Deși ambii actori principali, Borisov și Mark Eidelștein, nu s-au pronunțat nici pentru, nici împotriva războiului, simpatiile și neutralitatea lor le-au permis să rămână activi atât în Rusia, cât și în țările occidentale.

Artiștii ruși au plecat în masă din țară sau s-au exprimat împotriva regimului, asumându-și riscuri personale, în timp ce lui Ekaterina Barabaș, critic de film, i s-au adus acuzații grave pentru opoziția sa față de război. În schimb, succesul actorilor din „Anora” este văzut drept o victorie a culturii ruse de către propagandiștii ruși.

Prezentarea filmului „Anora” la Oscar a fost interpretată, de către comentatorii pro-Kremlin, ca o reafirmare a culturii ruse, în contextul dezghețului relațiilor dintre SUA și Rusia, accentuat de administrația Trump.