În anul 1238, în ziua de 14 octombrie, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate la Târnovo, fiind așezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului. În anul 1393, Bulgaria cade sub ocupația turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate în moschei.
Este anul în care moaștele Sfintei Parascheva sunt mutate la Vidin pentru cinci ani. După lupta de la Nicopole, din anul 1396, moaștele vor ajunge din Vidim la Belgrad, Serbia în anul 1398. În anul 1521, sultanul Suleyman Magnificul cucerește Belgradul, iar moaștele Sfintei Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind așezate în palatul sultanului.
Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică. Apoi, moaștele Sfintei Parascheva au fost așezate în Biserica Palma Karistos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice.
Vasile Lupu, ctitorind la Iași Biserica Sfinții Trei Ierarhi, a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol pentru ca moaștele să fie strămutate la Iași. Plătește toate datoriile Patriarhiei Ecumenice și, astfel, Patriarhul Partenie I și membri Sinodului au hotărât să-i ofere drept recunoștință moaștele Cuvioasei.
Acestea au fost aduse în Moldova de domnitorul Vasile Lupu și așezate pe 14 octombrie 1641 în Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi. Au stat în biserică timp de 250 de ani, când au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană, unde se află și azi.
Primul sicriu al Sfintei Parascheva a luat foc
Această strămutare s-a făcut în urma unei mari și înfricoșate minuni. Moaștele se păstrau iarna în sala gotică a lui Vasile Lupu, unde era paraclisul mănăstirii. Din neglijența sau cu oarecare îngăduință dumnezeiască, în 1888, în noaptea de 26 spre 27 decembrie, paraclisierul a uitat o lumânare aprinsă în sfeșnicul de lemn de lângă racla Sfintei Parascheva.
După o oră, s-au aprins sfeșnicul, așternuturile, baldachinul și veștmintele. Apoi, însuși sicriul cuvioasei Parascheva a fost cuprins de flăcări. Din această cauză s-a topit sicriul de aur dăruit de domnul Vasile Lupu și alte lucruri de preț.
Abia în zorii zilei a fost simțit focul. Un elev de la școala ce funcționa în curtea mănăstirii a dat alarma. S-a adunat lumea, a venit și bătrânul mitropolit Iosif și, văzând paraclisul în flăcări, a început să plângă cu durere.
După ce s-au stins văpaia și au îndepărtat jăraticul, au observat minunea. Sicriul cuvioasei Parascheva era învăluit de flăcări, tot aurul și argintul erau topite de foc, dar sicriul de lemn era ars doar pe exterior. Apoi, săltând capacul de lemn, au văzut că nici urmă de foc nu pătrunsese înăuntru. Numai perna de sub capul sfintei erau puțin afumată.